46Și Maria a spus: „Sufletul meu preamărește pe Domnul, 47și duhul meu s-a bucurat în Dumnezeu, Salvatorul meu.” [simple_tooltip content=’46 Și Maria a spus: „Sufletul meu preamărește pe Domnul,
47 Și duhul meu s-a bucurat în Dumnezeu, Salvatorul meu.
48 Pentru că a privit spre starea înjosită a roabei sale; căci, iată, de acum încolo, toate generațiile mă vor numi binecuvântată,
49 Pentru că Cel Puternic mi-a făcut lucruri mari; și sfânt este numele Lui.
50 Și mila Lui este peste cei ce se tem de El din generație în generație.
51 A arătat putere cu brațul Lui; a risipit pe cei mândri în imaginația inimii lor.
52 A doborât pe cei puternici de pe tronuri și a înălțat pe cei de rând.
53 A săturat pe cei flămânzi cu bunătăți; și pe cei bogați i-a trimis fără nimic.
54 A ajutat pe servitorul său Israel, în amintirea milei Sale;
55 După cum le-a vorbit părinților noștri, lui Avraam și seminței sale pentru totdeauna.”
56 Și Maria a rămas cu ea cam trei luni; și s-a întors acasă.’](Luca 1:46-56)[/simple_tooltip]
Îngerul Gabriel i-a spus Mariei că și vara ei, Elisabeta, era în luna a șasea a unei sarcini miraculoase. Fără îndoială, Maria a mers să o vadă pentru că spera că Elisabeta ar putea înțelege că este însărcinată fără să fi avut relații sexuale cu nici un bărbat, inclusiv cu Iosif. Maria era obligată să fie temătoare. Cum se putea aștepta ca cineva să creadă că era însărcinată fără o relație sexuală? Aceste versete reflectă bucuria absolută pe care o simțea Maria când vara ei a confirmat tot ce s-a întâmplat înainte de a-i spune nimic.
Maria se bucurase deja de duhul ei. Ea l-a crezut pe îngerul Gabriel și a experimentat Duhul Sfânt ocrotind-o și zămislindu-L pe Iisus. Acum s-a bucurat și în sufletul ei. Acest lucru este foarte important. Uneori, oamenii îi critică pe credincioși pentru afișarea exterioară a emoției față de Domnul. Ei spun: „Nu sunt în Duh.” Adevărul este că bucuria în duhul și bucuria în suflet sunt două lucruri diferite. Duhurile noastre născute din nou au întotdeauna rodul bucuriei în ele, dar sufletele noastre se bucură doar în anumite momente. Să ne bucurăm în sufletele noastre este alegerea noastră, și atunci când te gândești la aceasta, este de fapt ipocrizie să nu-L mărim pe Domnul cu sufletele noastre atunci când duhurile noastre din nou-născute se bucură deja.
Întregul concept de a fi sub controlul Duhului Sfânt atunci când dansăm, ridicăm mâinile, sau vorbim în limbi a împiedicat multe persoane să facă aceste lucruri. De fapt, duhurile noastre se bucură întotdeauna și Îl laudă pe Dumnezeu, și Îl putem lăuda cu sufletele și trupurile noastre ori de câte ori alegem acest lucru. La fel ca Maria, putem alege să ne bucurăm și să-L mărim cu întreaga noastră ființă.
Urmează îndrumarea duhului tău astăzi, și bucură-te și cu sufletul tău!
