Harul spune că Dumnezeu ne iubește fără a cere ceva în schimb; dar dacă Dumnezeu ne iubește necondiționat, cum explicăm acele scripturi care leagă dragostea Lui cu ascultarea noastră, ca aceasta?
Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. (Ioan 14:15, VDC)
Un legalist citește acest lucru invers: „Tu vei păzi poruncile Mele, dacă Mă iubești.” Cu alte cuvinte, tu trebuie să-ți dovedești dragostea pentru Hristos ascultându-L. Dar cel care umblă în har îl citește așa cum a spus Iisus. El înțelege că ascultarea este un produs secundar al cunoașterii dragostei lui Hristos. La prima vedere, pare o distincție mică; însă, diferența este ca diferența dintre viață și moarte.
Dacă ești confuz în legătură cu dragostea Tatălui tău, vei fi susceptibil la minciuna care spune că relația ta cu Dumnezeu este definită prin ceea ce faci. Aici este vorba de mentalitatea care spune: „Nu-L poți iubi pe Iisus fără să îmbrățișezi un stil de viață de ascultare. Dacă nu asculți, nu ești iubitor. Dacă vrei să fii cunoscut ca unul care Îl iubește pe Iisus, ar fi bine să faci ceea ce El spune.”
Gândirea aceasta este distorsionată. Relația noastră cu Iisus este bazată pe dragoste și nu bazată pe sarcini. Iar ascultarea este o roadă, nu o sursă.
De ce a căzut Adam?
Pentru a ajunge la esența ascultării, trebuie să ne întoarcem la început, în Grădina Edenului. Și ca să obținem răspunsul corect, trebuie să punem întrebarea corectă, care este aceasta: De ce a căzut Adam? Majoritatea răspund la această întrebare cu afirmația: „Adam nu L-a ascultat pe Dumnezeu.”
Adevărul este că neascultarea lui Adam nu a fost problema, ci o simptomă a unei probleme mai profunde, care este că el nu a avut încredere în Dumnezeu. Mâncând din pomul interzis, Adam L-a declarat pe Dumnezeu ca fiind de neîncredere. Prin acțiunile sale, el spunea: „Doamne, eu știu mai bine decât Tine. Eu pot decide aceste lucruri pentru mine. Mă descurc mai bine fără Tine.”
La fel ca noi, Adam a trăit într-o lume a incertitudinii. La fel ca noi, el a avut întrebări la care nu putea răspunde – întrebări ca acestea: „De ce mi-a interzis Dumnezeu să mănânc din acest pom?”și „Ce este această ‘moarte,’ despre care El a spus că va veni dacă aș mânca?” Intenționat, Dumnezeu a proiectat lucrurile în felul acesta pentru că voia ca Adam și Eva să aibă încredere în El. Introducând incertitudinea în lumea lor, El îi invita la o relație de dependență de El. Dacă ar fi avut încredere în El, ar fi trăit și s-ar fi bucurat de o viață abundentă. Dar au ales să meargă pe propria cale și astfel au cules consecințele îngrozitoare ale alegerii lor.
Viața este o invitație de a răspunde la ‘avansurile’ unui Creator care ne iubește și dorește să Își împărtășească viața cu noi. Cum a fost la Adam, la fel este și pentru noi. Gândește-te la aceasta: Există mult mai mult la viață decât poți înțelege sau gestiona. Pur și simplu nu știi cum vor decurge lucrurile. Nu știi dacă deciziile tale de astăzi se vor dovedi a fi bune mâine. Ai ales cursul potrivit? Vei mai avea slujba într-un an? Ce se va întâmpla dacă economiile se reduc sau sănătatea ta se deteriorează? Nu știi.
Încearcă cât poți, însă noi nu am fost făcuți să facem față la tot ceea ce viața aruncă înspre noi. Suntem proiectați pentru dependență. Dar în același timp, ne este greu să avem încredere într-un Tată credincios care ne iubește. Însă vestea bună declară că Dumnezeu este Cel care are grijă de noi chiar și în cele mai mici nevoi ale noastre.
Deci, ascultarea autentică urmează încrederea, care se bazează pe dragoste.
„23Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu,… 24Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele…” (Ioan 14:23a, 24a)
Dacă iubești pe cineva, vei avea încredere în el și acorzi atenție la ce spune el. Însă, dacă nu iubești pe cineva, nu vei acorda atenție la ce spune el. Aceasta spune Iisus aici. Este evident, nu-i așa?
Numai că nu este prea evident pentru mulți, deoarece majoritatea creștinilor încearcă să se supună lui Dumnezeu din frică și nu din dragoste. De ce teamă? Pentru că li s-a spus că trebuie să asculte, și să evite păcatul și să facă tot ce spune Biblia pentru că, dacă nu, Dumnezeu îi va respinge. Vor fi aruncați deoparte cu buruienile [simple_tooltip content=’Dar dacă rodește spini și mărăcini, este lepădat și aproape de blestem, iar sfârșitul lui este focul.’](Evrei 6:8)[/simple_tooltip], vor pleca împreună cu caprele [simple_tooltip content=’Apoi va spune și celor de la stânga: „Plecați de la Mine, blestemaților, în focul veșnic, pregătit pentru diavol și îngerii lui.”’](Matei 25:41)[/simple_tooltip], și vor arde cu mlădițele neroditoare [simple_tooltip content=’Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiță neroditoare, și se usucă, apoi mlădițele uscate sunt strânse, sunt aruncate în foc și ard.’](Ioan 15:6)[/simple_tooltip].
Este întotdeauna o idee bună să eviți păcatul, dar dacă crezi că Iisus a murit pentru a te transforma într-un făcător de bine și că folosește teroarea pentru a-ți impune ascultarea, ai ratat ținta cu un milion de kilometri. Nu există frică în dragoste [simple_tooltip content=’În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste.’](1 Ioan 4:18)[/simple_tooltip].
Care sunt poruncile lui Iisus?
Dacă citești Ioan 14:15 în context, vei vedea că Iisus Se referă la două porunci specifice, cu această ocazie:
- Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. (Ioan 13:34)
- Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine… Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea. (Ioan 14:1, 11)
Putem fi siguri că acestea sunt poruncile Lui, deoarece Ioan – care a fost acolo când Iisus a rostit aceste cuvinte – spune acest lucru într-una din scrisorile sale: „Și aceasta este porunca Lui: să credem în Numele Fiului Său, Iisus Hristos și să ne iubim unii pe alții, așa cum ne-a poruncit El.” (1 Ioan 3:23)
Ce Înseamnă Să Păstrezi Poruncile Lui?
Dacă nu cumva diluăm poruncile Sale pentru a le acomoda experienței noastre, Iisus conturează așteptările Sale de ascultare pentru ambele afirmații:
- „… cum v-am iubit, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.” (Ioan 13:34). Cum ne-a iubit Iisus? Dându-Și viața Lui pentru noi [simple_tooltip content=’Nimeni nu are iubire mai mare decât aceasta, ca cineva să își dea viața pentru prietenii săi.’](Ioan 15:13)[/simple_tooltip]. Acesta este un standard ridicat de dragoste! Într-adevăr, nu există o dragoste mai mare.
- „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea…” (Ioan 14:12). Crezi în Iisus și vei face lucrările lui Iisus.
Punând totul împreună, cu alte cuvinte Iisus spune aceasta: „Dacă Mă iubești, vă veți iubi unii pe alții, așa cum te-am iubit; iar credința ta în Mine va duce la minuni precum Eu am făcut, și chiar minuni mai mari.” Deci, Iisus a spus că oricine ține poruncile Sale, „va face ceea ce Eu am făcut, ba chiar lucruri și mai mari.”
Ei bine, Iisus a vindecat bolnavi și a înviat morți. De unul singur, este imposibil să faci aceasta; dar este în regulă, deoarece Iisus are un plan. În versetul următor, El începe să ne spună care este:
Eu voi ruga pe Tatăl; și El vă va oferi un alt «Ajutor» care să rămână cu voi etern. (Ioan 14:16, BVA)
Cine este Ajutorul? El este Duhul Sfânt, Cel care ne împuternicește să arătăm și să spunem Evanghelia împărăției [simple_tooltip content=’Prin puterea semnelor și minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeu; încât, de la Ierusalim și în jur, până în Iliria, eu am predicat pe deplin evanghelia lui Hristos.’](Romani 15:19)[/simple_tooltip]. Apoi, Iisus le spune ucenicilor că în ziua în care Duhul Sfânt este dat: „…veți ști că Eu sunt în Tatăl Meu, și voi în Mine, și Eu în voi.” (Ioan 14:20). Acesta este cel mai grozav, incredibil lucru din lume! Acesta este misterul pe care Pavel a căutat să-l facă cunoscut neamurilor – Hristos este în tine! [simple_tooltip content=’Cărora a voit Dumnezeu să le facă cunoscut care sunt bogățiile gloriei acestui mister printre neamuri, care este: Hristos în voi, speranța gloriei;’](Coloseni 1:27)[/simple_tooltip]. Și tu ești în El!
Iisus a spus că El este adevărata viță, iar noi suntem mlădițele [simple_tooltip content=’1 Eu sunt adevărata viță, și Tatăl Meu este viticultorul… 5 Eu sunt vița, voi mlădițele; cel ce trăiește în Mine și Eu în el, acesta aduce mult rod, pentru că fără Mine, nu puteți face nimic.’](Ioan 15:1, 5)[/simple_tooltip]. Există mlădițe care nu fac parte din vița de vie? Vița de vie este mai mare decât orice mlădiță, dar nu există nici o mlădiță care să nu fie și viță. Atinge orice mlădiță și atingi vița de vie.
Iisus știe că nu poți produce roade – „nici o mlădiță nu poate da roade de la sine” [simple_tooltip content=’Rămâneți în Mine și Eu în voi. Așa cum mlădița nu poate aduce rod de la ea însăși, decât dacă rămâne în viță, tot așa nici voi, decât dacă rămâneți în Mine.’](Ioan 15:4)[/simple_tooltip] – dar El intenționează să dea rodul Său prin noi. Care este partea noastră în acest proces? El vrea să rămânem în El, ceea ce înseamnă să locuim sau să rămânem așezați. Înseamnă să nu fugi și să încerci să faci propriul lucru prin forța ta. Care este partea Lui? El plănuiește să-Și trăiască viața prin noi și să continue vindecarea bolnavilor, și eliberarea celor asupriți, și să facă toate celelalte lucruri cerești pe pământ, pe care le-a făcut atunci când El a fost aici în trup [simple_tooltip content=’17 Și aceste semne îi vor urma pe cei ce cred: În numele Meu vor scoate draci; vor vorbi limbi noi;
18 Vor lua șerpi; și dacă vor bea orice lucru ucigător, nicidecum nu îi va vătăma; vor pune mâinile pe bolnavi și ei se vor însănătoși.’](Marcu 16:17-18)[/simple_tooltip].
Când Iisus a spus: „Dacă Mă iubești, Îmi vei păzi poruncile Mele,” El nu făcea o amenințare, ci o promisiune! El spunea: „Dacă Mă iubești, vei face lucrările, ba chiar lucrări și mai mari pe care Eu le-am făcut, pentru că Eu sunt Cel care le va face prin tine. Ai încredere în Mine! Crede în Mine! Rămâi în Mine!”
Este ca și când Dumnezeu spune, „Cred în tine. Am încredere că vei veni să te odihnești în dragostea Mea, și să-Mi permiți să Mă dezvălui ție și prin tine.” Religia spune că este vorba despre tine și despre credința ta, așa că ar fi bine să produci; dar Evanghelia harului declară că este vorba despre El și credința Lui, așa că odihnește-te! Pavel a înțeles acest lucru, de aceea a spus: „…viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credința Fiului lui Dumnezeu care m-a iubit…” [simple_tooltip content=’Sunt crucificat împreună cu Hristos totuși trăiesc, dar nu eu, ci Hristos trăiește în mine; și viața pe care o trăiesc acum în carne, o trăiesc prin credința Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.’](Galateni 2:20)[/simple_tooltip]
Ce înseamnă să locuiești sau să rămâi în El?
Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine. (Ioan 15:4)
Aceasta sună ca și cum Iisus ne pune condiții. Pare că El spune, „trebuie să faci ceva, altfel vei fi aruncat afară și ars.” Dar care este lucrul pe care trebuie să-l facem?
Cine va mărturisi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, şi el, în Dumnezeu. (1 Ioan 4:15)
Ai mărturisit că Iisus este Fiul lui Dumnezeu? Atunci Dumnezeu rămâne în tine și tu în El. Te-ai putea întreba, Dar cum s-a întâmplat aceasta? Tot ce am făcut a fost să mărturisesc. Ei bine, tu nu ai fi putut să crezi și să-L mărturisești pe Iisus ca Domn, decât dacă Duhul Sfânt nu te-ar fi determinat să faci acest lucru [simple_tooltip content=’De aceea vă fac cunoscut că nimeni, vorbind prin Duhul lui Dumnezeu, nu spune: Iisus este blestemat; și nimeni nu poate spune că Iisus este Domnul, decât prin Duhul Sfânt.’](1 Corinteni 12:3)[/simple_tooltip]. Lucrarea și slava sunt toate ale Sale. Odihnește-te în aceasta!
Problema este că tu nu te poți odihni, deoarece majoritatea dintre noi am crescut cu o mentalitate de sclav care spune că valoarea noastră este determinată de ceea ce facem. Acest lucru era cu siguranță adevărat pentru ucenicii care s-au născut și au crescut sub lege. Ei au fost condiționați să gândească în termeni de performanță. Această mentalitate a faptelor este evidentă și în traducerea acestui verset: „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi…” (Ioan 15:4)
Sună ca și când Iisus spune, „dacă performanța ta de a rămâne în Mine este până la standardul satisfăcător, atunci te voi răsplăti prin faptul că și Eu voi rămâne în tine.” Dar nu este o condiție de a ne face să transpirăm; este o promisiune de a ne face să ne odihnim. În Ioan 15, Iisus face tot ceea ce este necesar pentru a contracara mentalitatea legii din mintea ucenicilor. El face acest lucru dându-le promisiune după promisiune:
Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. (Ioan 15:9)
Cum Îl iubește Tatăl pe Fiul? Puneți această întrebare: Câte minuni sau lucrări a făcut Iisus când Tatăl a declarat din cer: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit?” [simple_tooltip content=’Și iată, o voce din cer a spus: Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea.’](Matei 3:17)[/simple_tooltip]. Nici una! Tatăl Îl iubește pe Iisus necondiționat, fără nici o referire la performanța sau rodul Său. Aceasta înseamnă că Iisus ne iubește necondiționat! „Vezi cum Mă iubește Tatăl Meu?” spune Iisus. „În felul acesta te iubesc Eu.” El vrea să ne odihnim în dragostea Lui necondiționată.
Dragostea lui Hristos este un fundament solid pe care poți clădi. Dar nu vei avea o viață solidă decât dacă o primești. De aici și îndemnul care urmează:
Rămâi în dragostea Mea. Stai, locuiește, rămâi permanent în dragostea Mea. Afundă-ți rădăcinile adânc și nu lăsa nimic să te îndepărteze de dragostea Mea. Nu lăsa pe cei nesiguri să încerce să-ți vândă dragostea Mea. Uită-te la cruce – ai deja dragostea Mea. Alte iubiri vor dezamăgi, dar dragostea Mea nu dă greș niciodată. Dragostea Mea este singura constantă care îți va ține viața împreună dacă o primești, așa că primește-o. Încălzește-te în ea, scaldă-te în ea, înoată în ea, rămâi în ea. (Ioan 15:9, parafrazare)
Atunci, când te vei consolida în temelia versetului 9, poți continua să citești versetul 10: „Dacă vei păstra poruncile Mele, vei rămâne în dragostea Mea, la fel cum am păstrat poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui.” (Ioan 15:10). Cu alte cuvinte, Iisus spune ceva de genul: „Prin faptul că te încrezi în Mine până în punctul de a face ceea ce spun Eu este un semn că rămâi în dragostea Mea.”
Ai încredere în Dumnezeu, chestiunea rămânerii este soluționată din partea Lui. „Cine mărturisește că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el.” Dar s-ar putea să nu fie stabilită din partea ta. S-ar putea să te lupți încă cu vechea mentalitate de servitor. În loc de odihnă există nesiguranță. În loc de bucurie există anxietate. Sunt în El? Pot fi tăiat? Dacă acesta ești tu, lasă-L pe Iisus să vorbească nesiguranței tale:
34Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: „Oricine face păcat este robul păcatului. 35Și robul nu trăiește în casă pentru totdeauna, Fiul însă trăiește pentru totdeauna. 36De aceea dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi.” (Ioan 8:34-36)
Realitatea este că tu ești liber într-adevăr pentru că Iisus te-a eliberat. Realitatea este că rămâi în viță de vie, pentru că L-ai mărturisit ca Domn. Dar este posibil să nu experimentezi această realitate. S-ar putea să simți că nu ești liber sau că nu rămâi. Deși ești un fiu cu un loc permanent în familie, este posibil să te gândești și să acționezi ca sclavul care obișnuiai să fii înainte. Există o singură soluție: reînnoiește-ți mintea! Încetează să trăiești după sentimente și începe să umbli prin credință. Tu locuiești în El de fapt, așa că începe să locuiești în practică.
Cum se exprimă dragostea în ascultare?
Unii tratează Biblia ca și cum ar fi o carte de reguli pentru a fi căsătorit cu Iisus. Ei cred că vor avea o căsătorie fericită dacă vor face tot ce spune Biblia sau cel puțin tot ceea ce spune Iisus. Dar dragostea nu funcționează așa. Dacă Îl iubești pe Iisus, tu nu ai nevoie de reguli și, dacă nu Îl iubești pe Isus, regulile nu te vor ajuta. Dragostea vine din inimă, nu dintr-o carte.
Și totuși dorim reguli și instrucțiuni. „… Doamne, trebuie să existe ceva ce pot face.” Așa că Dumnezeu, în îndurarea și răbdarea Sa, ne oferă mama tuturor poruncilor:
Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiți unii pe alții, cum Eu v-am iubit. (Ioan 15:12)
Chiar acolo este harul. Iisus nu ne dă legea care trebuie ascultată. Nici nu ține un bâtă mare peste capul nostru și ne spune: „Iubiți-vă unii pe alții pentru a dovedi că Mă iubiți.” El a spus că dragostea noastră pentru ceilalți nu poate fi decât un răspuns la dragostea Lui pentru noi. El conduce, noi urmăm. El dă, noi primim, și numai atunci putem da ceea ce am primit.
Vezi înțelepciunea lui Iisus aici? Dacă ești acel fel de persoană care dorește reguli, vei găsi aceasta imposibil de ținut. Dacă nu ai experimentat dragostea Lui necondiționată, vei lupta să iubești pe ceilalți și vei eșua din nou și din nou. Citește cuvintele lui Iisus ca și lege, și nevoia ta de har va fi în curând evidentă. „Doamne, ajuta-mă. Nu o pot face.”
Acum, Dătătorul harului te are acolo unde te vrea – la capătul puterilor tale și gata să bei din fântâna dragostei Sale. Tu începi să te concentrezi asupra celei de-a doua părți a poruncii Sale: „…așa cum Eu te-am iubit.” Îți amintești crucea și mormântul gol, și te gândești la tot ce a făcut Iisus pentru tine. El te-a iubit, te-a iertat și te-a luat pentru El Însuși. Toate acestea le-a făcut înainte ca tu să faci ceva.
Harul sare din cuvintele Sale și cade asupra ta într-o îmbrățișare asemănătoare cu a ursului. Într-o clipă, totul se schimbă și devii o persoană diferită. O persoană îmbrățișată. Un copil drag și preaiubit al lui Dumnezeu. Pe măsură ce primești dragostea Tatălui tău, găsești că nu o poți ține pe toată în tine. Tu trebuie să o împarți cu alții sau vei exploda.
„Dragostea lui Hristos ne constrânge,” a spus Pavel [simple_tooltip content=’Fiindcă dragostea lui Hristos ne constrânge; deoarece judecăm astfel, că dacă unul singur a murit pentru toți, atunci toți au murit,’](2 Corinteni 5:14)[/simple_tooltip]. Ne energizează și ne motivează. Când ai fost stăpânit de puterea unei mari afecțiuni, ea îți permite să iubești extravagant. Afli că respectarea poruncii lui Iisus este mai ușoară decât încălcarea ei. Acest lucru nu se datorează faptului că harul ne ajută să păstrăm regulile – poate nici nu știm care sunt regulile – ci pentru că Hristos trăiește în noi; și ceea ce spune Hristos, El face.
