1Şi le zicea şi ucenicilor Săi: „Era un om bogat, care avea un administrator; şi acesta a fost acuzat înaintea lui că-i risipea averea. [simple_tooltip content=’1. Şi le zicea şi ucenicilor Săi: „Era un om bogat, care avea un administrator; şi acesta a fost acuzat înaintea lui că-i risipea averea.

2. Şi, chemându-l, i-a spus: «Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă socoteală de administrarea ta, pentru că nu mai poţi fi administrator».

3. Şi administratorul şi-a zis: «Ce voi face, pentru că stăpânul meu îmi ia administraţia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.

4. Ştiu ce voi face, pentru ca, atunci când voi fi scos din administraţie, să mă primească în casele lor».

5. Şi, chemând la sine pe fiecare dintre datornicii stăpânului său, i-a spus celui dintâi:

6. «Cât îi datorezi stăpânului meu?» Şi el a spus: «O sută de baţi de untdelemn». Şi el i-a spus: «Ia-ţi înscrisul şi aşază-te şi scrie repede cincizeci».

7. Apoi i-a spus altuia: «Şi tu, cât îi datorezi?» Şi el a spus: «O sută de cori de grâu». Şi el i-a spus: «Ia-ţi înscrisul şi scrie optzeci».

8. Şi stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept, pentru că lucrase cu chibzuinţă. Pentru că fiii veacului acestuia sunt mai chibzuiţi faţă de generaţia lor decât fiii luminii.

9. Şi Eu vă spun: Faceţi-vă prieteni prin bogăţia nedreptăţii, pentru ca, atunci când se vor termina, să fiţi primiţi în corturile eterne.

10. Cine este credincios în foarte puţin este credincios şi în mult; şi cine în foarte puţin este nedrept, şi în mult este nedrept.

11. Deci, dacă în bogăţia nedreaptă n-aţi fost credincioşi, pe cea adevărată cine v-o va încredinţa?

12. Şi, dacă în ceea ce este al altuia n-aţi fost credincioşi, cine vă va da ceea ce este al vostru?

13. Nici un servitor nu poate sluji la doi stăpâni; pentru că, sau îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, sau se va alipi de unul şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

14. Şi fariseii, care erau iubitori de bani, auzeau şi ei toate acestea şi-şi băteau joc de El.

15. Şi El le-a spus: „Voi sunteţi cei care vă îndreptăţiţi pe voi înşivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

16. Legea şi profeţii au fost până la Ioan; de atunci Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se vesteşte şi fiecare dă năvală să intre în ea.

17. Dar mai uşor este să treacă cerul şi pământul, decât să cadă o singură frântură de literă din lege.

18. Oricine îşi lasă soţia şi se căsătoreşte cu alta comite adulter; şi oricine se căsătoreşte cu cea lăsată de bărbat comite adulter.”’](Luca 16:1-18)[/simple_tooltip]

 

Administratorul nedrept era lacom. Nu fusese credincios nici stăpânului său, nici datornicilor stăpânului său. El risipise bunurile stăpânului său, pe sine. Când a fost aflat, natura sa auto-servitoare a luat în calcul opțiunile și a decis că trebuie să fie o schimbare. El a decis să folosească banii stăpânului său pentru a-și face prieteni, astfel încât atunci când va fi concediat, să aibă pe cineva care să-l ajute.

Aparent, stăpânul era destul de bogat încât să nu fie ofensat de datoriile pe care administratorului i le datora, ci mai degraba l-a felicitat pe administrator.  Nu i-a felicitat căile necinstite, dar l-a felicitat pentru faptul că, în sfârșit,  a folosit banii stăpânului său pentru a planifica viitorul, în loc să îi irosească pe sine.  Deși administratorul a fost motivat de ceea ce ar fi obținut la final, totuși a acționat cu prudență. Înainte lipsea aceasta.

În acest sens, Iisus a spus că fiii acestei lumi (oamenii pierduți) sunt mai înțelepți decât fiii luminii (oamenii născuți din nou) pentru că planifică viitorul. Iisus ne-a spus să folosim banii (mamonul nedrept) pentru a face prieteni care ne vor primi în locuințe „veșnice.” Folosirea cuvântului veșnic denotă faptul că Iisus vorbește acum despre viitorul nostru etern. Oamenii care au fost mântuiți și binecuvântați de investițiile noastre în Împărăția lui Dumnezeu ne vor primi literalmente în casa noastră veșnică atunci când vom pleca la Domnul.

Dumnezeu ți-a dat bunurile tale materiale, deci ești de fapt un ispravnic al resurselor Sale. El ți-a dat această bogăție pentru a stabili legământul Său pe pământ – nu pentru ca tu să-l poți consuma după propriile pofte. Astăzi, folosește-ți banii și bunurile cu acest lucru în minte: ai fost binecuvântat să fii o binecuvântare.