4dragostea creștină nu invidiază… [simple_tooltip content=’1 Chiar dacă aș vorbi în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar nu am dragoste creștină, devin ca o aramă sunătoare sau un chimval răsunător.
2 Și chiar dacă aș avea dar de profeție și înțeleg toate misterele și toată cunoașterea, și chiar dacă aș avea toată credința încât să mut munții, dar nu am dragoste creștină, nu sunt nimic.
3 Și chiar dacă aș împărți toate averile mele să hrănesc săracii, și chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, dar nu aș avea dragoste creștină, nu mi-ar folosi la nimic.
4 Dragostea creștină este îndelung-răbdătoare și plină de bunătate; dragostea creștină nu invidiază; dragostea creștină nu se laudă, nu se îngâmfă,
5 Nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie repede, nu gândește să facă rău,
6 Nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
7 Suportă toate, crede toate, speră toate, îndură toate.
8 Dragostea creștină nu se sfârșește niciodată. Dar profeții dacă ar fi, se vor sfârși; limbi dacă ar fi, vor înceta; cunoaștere dacă ar fi, se va duce.
9 Căci cunoaștem în parte și profețim în parte;
10 Dar când vine ce este desăvârșit, atunci ce este în parte va fi desființat.
11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, înțelegeam ca un copil, gândeam ca un copil; dar după ce am devenit bărbat, am înlăturat cele copilărești.
12 Căci acum vedem întunecat, ca într-o oglindă; dar atunci față în față; acum știu în parte, dar atunci voi cunoaște așa cum sunt și eu cunoscut.
13 Și acum rămân acestea trei: credință, speranță, dragoste creștină; dar cea mai mare dintre acestea este dragostea creștină.’](1 Corinteni 13:1-13)[/simple_tooltip]
Dragostea lui Dumnezeu nu este invidioasă. Dicționarul definește invidia ca fiind „dorința nemulțumită sau resentimentele trezite de obiectele, realizările sau avantajele altuia.” O persoană care este nemulțumită sau care le poartă pică celor care au mai multe lucruri, talent sau o slujbă mai bună, este o persoană care nu apreciază dragostea lui Dumnezeu pentru el sau ea. Dacă ar primi dragostea lui Dumnezeu pentru ei, o mulțumire supranaturală s-ar așeza în viața lor.
Nemulțumirea este invidie și stă la baza tuturor ispitelor. Îi luăm ca exemplu pe Adam și Eva. Înainte ca diavolul să-i facă să păcătuiască, trebuia să-i facă nemulțumiți. Aceasta nu era o treabă simplă. Cum îi faci nemulțumiți pe cei care trăiesc în perfecțiune? Ei nu au nevoi. Nu au fost niciodată răniți sau abuzați. Nu-și puteau învinui acțiunile ca fiind din pricina familiei lor disfuncționale. Cu toate acestea, diavolul i-a făcut să creadă că le lipsește ceva. A făcut doi oameni, care trăiau în paradis, nemulțumiți de perfecțiune. Aceasta e uimitor!
Acest lucru ne arată că mulțumirea nu este o stare a ființei ci o stare a minții. Dacă oamenii perfecti care trăiesc într-o lume perfectă ar putea deveni nemulțumiți, atunci cu siguranță oamenii imperfecți care trăiesc într-o lume imperfectă pot fi nemulțumiți. De aceea, Biblia ne atenționează să învățăm să fim mulțumitori în toate împrejurările [simple_tooltip content=’Nu referitor la lipsă spun aceasta, fiindcă eu am învățat ca în orice stare sunt, să fiu mulțumit.’](Filipeni 4:11)[/simple_tooltip]. Numai dragostea lui Dumnezeu ne va oferi mulțumirea pe care o dorim.
Cere-I Domnului o revelație mai profundă a dragostei Sale pentru tine astăzi. Dă-ți seama că orice nemulțumire este invidie și că dragostea lui Dumnezeu este antidotul acestei atitudini paralizante. A fi mulțumit în dragostea Lui este ceea ce te va feri de ispită.
