Şi pe la ceasul al nouălea, Iisus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lama sabachthani?”, care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46)
Știi că, la cruce, Iisus I S-a adresat pentru prima dată Tatălui cu apelativul „Dumnezeu?” El S-a adresat întotdeauna Tatălui Său cu „Tată.” Pe lemnul Calvarului, însă, El S-a adresat Tatălui cu apelativul „Dumnezeu.”
Iisus a pierdut relaţia Tată-Fiu atunci când te reprezenta pe tine şi îţi purta păcatele pe cruce, pentru ca, astăzi, tu să Îi poţi spune lui Dumnezeu „Abba! Tată!” (Romani 8:15) şi să ai o relaţie tată-fiu iubitoare cu Dumnezeu, pentru totdeauna. Iisus a fost părăsit de Dumnezeu şi lumea Lui a devenit foarte întunecată pe acel deal singuratic, pentru ca, în ceasul tău cel mai întunecat, Dumnezeu să îţi spună întotdeauna: „Nicidecum nu te voi părăsi, nici nu te voi uita!” (Evrei 13:5).
În momentul în care Iisus avea nevoie cel mai mult de Dumnezeu, Acesta I-a întors spatele. Dumnezeu a trebuit să Îi întoarcă spatele Fiului Său, pentru că ochii Lui erau prea sfinţi pentru privi tot păcatul care era în trupul Fiului Său. Pentru că Dumnezeu I-a întors spatele lui Iisus, El nu îţi va întoarce niciodată spatele ţie. În schimb, tu vei vedea faţa plină de favor al lui Dumnezeu strălucind asupra ta mereu!
De asemenea, Iisus a luat locul tău, al lipsei de protecţie la cruce. Pentru prima dată, El a renunţat la protecţia divină pentru ca tu să ai parte de ea în fiecare zi din viaţa ta! Deoarece El a devenit păcat, El ţi-a luat blestemul la cruce, pentru ca astăzi, pe măsură ce iei darul neprihănirii Lui, să primeşti doar binecuvântări de la Dumnezeu.
Iisus a primit impactul total al mâniei lui Dumnezeu în trupul Său, odată pentru totdeauna, când ţi-a purtat păcatele. Toată mânia şi condamnarea lui Dumnezeu au căzut peste El, consumând toate păcatele tale, până când mânia lui Dumnezeu a fost epuizată.
Astăzi, Dumnezeu nu este mânios pe tine. Trupul lui Iisus a absorbit totul – păcatele şi blestemele tale şi mânia şi condamnarea lui Dumnezeu. Aşadar, trăieşte viaţa aşteptându-te să vezi nu judecata, ci bunătatea şi binecuvântările lui Dumnezeu!
