15Şi a fost că, pe când vorbeau ei şi discutau, Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. [simple_tooltip content=’13 Şi, iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi spre un sat, al cărui nume era Emaus, la şaizeci de stadii de Ierusalim,
14 şi vorbeau între ei despre toate acestea care se petrecuseră.
15 Şi a fost că, pe când vorbeau ei şi discutau, Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
16 Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.
17 Şi El le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi pe când mergeţi şi sunteţi trişti?”
18 Şi unul din ei, cu numele Cleopa, răspunzând, I-a zis: „Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu cunoşti cele petrecute în el în zilele acestea?”
19 Şi El le-a spus: „Ce lucruri?” Şi ei I-au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor,
20 şi cum preoţii de seamă şi mai-marii noştri L-au dat ca să fie condamnat la moarte şi L-au răstignit.
21 Dar noi speram că El este Acela care va răscumpăra pe Israel; dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.
22 Ba încă nişte femei de-ale noastre ne-au uimit: ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt
23 şi, negăsindu-I trupul, au venit zicând că au văzut şi o viziune de îngeri, care spuneau că El este viu.
24 Şi unii dintre cei care erau împreună cu noi au mers la mormânt şi au găsit aşa cum au spus şi femeile, dar pe El nu L-au văzut.”
25 Şi El le-a zis: „O, nepricepuţilor şi înceţi cu inima ca să credeţi toate câte au spus profeţii!
26 Nu trebuia să pătimească Hristosul acestea şi să intre în gloria Sa?”
27 Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat în toate Scripturile cele despre El.
28 Şi s-au apropiat de satul unde mergeau şi El S-a făcut că merge mai departe.
29 Şi ei L-au rugat stăruitor, spunând: „Rămâi cu noi, pentru că este spre seară şi ziua s-a plecat.” Şi a intrat ca să rămână împreună cu ei.
30 Şi a fost că, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat şi a frânt şi le-a dat.
31 Şi li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut; şi El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
32 Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea oare inima în noi când ne vorbea pe drum şi când ne deschidea Scripturile?”
33 Şi, ridicându-se chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim. Şi i-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei împreună cu ei,
34 spunând: „Domnul a înviat cu adevărat şi S-a arătat lui Simon.”
35 Şi ei au istorisit cele petrecute pe drum şi cum li S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.’](Luca 24:13-35)[/simple_tooltip]
Doi dintre ucenicii lui Iisus mergeau spre orașul numit Emmaus. Erau triști pentru ca se gândeau la Iisus. Chiar se gândeau la veștile pe care le auziseră, cum că El a înviat, dar erau necredincioși. Au vrut să creadă, dar rațiunea nu i-a lăsat.
În acel moment, Iisus li s-a alăturat, dar nu L-au recunoscut. Singurul pe care L-au iubit era cu ei și nu știau asta. Cum se poate așa ceva? Dacă ar fi putut percepe că Iisus este alături de ei, toate întrebările lor ar fi avut răspuns, iar întristarea lor s-ar fi transformat în bucurie.
Aceeași istorisire este scrisă și în [simple_tooltip content=’12 Şi, după acestea, li S-a arătat cu altă înfăţişare la doi dintre ei, pe când erau pe drum, ducându-se la câmp.
13 Şi ei au mers şi au vestit celorlalţi; nici pe ei nu i-au crezut.’]Marcu 16:12-13[/simple_tooltip]. În această relatare, Marcu a spus că Iisus le-a apărut acestor doi ucenici „într-o altă formă,” dar aceasta nu însemna că arăta diferit. Mai târziu, în acea zi, Iisus le-a spus ucenicilor Săi să vadă urmele cuielor din mâinile și picioarele Sale [simple_tooltip content=’39 Priviţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că sunt Eu Însumi; atingeţi-Mă şi vedeţi, pentru că un duh n-are carne şi oase, după cum Mă vedeţi pe Mine că am.”
40 Şi, spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.’](Luca 24:39-40)[/simple_tooltip]. El arăta la fel, dar se afla într-un trup înviat. Mintea naturală nu poate discerne adevărul spiritual; realitatea spirituală trebuie distinsă spiritual [simple_tooltip content=’Dar omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, deoarece sunt nebunie pentru el; şi nu le poate cunoaşte, pentru că ele se judecă spiritual;’](1 Corinteni 2:14)[/simple_tooltip].
În același fel, Domnul este întotdeauna cu noi. El nu ne părăsește niciodată, dar de multe ori ne este dor de El. Nu reușim să percepem prezența Lui, pentru că privim prin ochiul rațiunii în loc de ochiul credinței. Ucenicii de pe drumul către Emmaus L-au recunoscut pe Iisus când El a frânt pâinea cu ei [simple_tooltip content=’30 Şi a fost că, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat şi a frânt şi le-a dat.
31 Şi li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut; şi El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.’](Luca 24:30-31)[/simple_tooltip]. Atunci când avem comuniune cu El, prin credință, ochii noștri sunt deschiși la prezența Lui. Privește astăzi prin ochii credinței și vezi-L pe Cel ce ți-a promis că nu te va lăsa niciodată și nu te va părăsi la locul tău de muncă, chiar în situația ta [simple_tooltip content=’Purtarea voastră să fie fără iubire de bani, mulţumiţi cu ce aveţi în prezent; pentru că El a spus: „Nicidecum nu te voi lăsa şi cu nici un chip nu te voi părăsi.”’](Evrei 13:5)[/simple_tooltip].
