21Şi ea s-a suit şi l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu şi a închis uşa după el şi a ieşit. [simple_tooltip content=’8 Şi a fost aşa: într-una din zile, Elisei a trecut pe la Sunem, unde era o femeie cu vază; şi ea a stăruit de el să mănânce pâine. Şi a fost aşa: ori de câte ori trecea el, se abătea pe acolo să mănânce pâine.
9 Şi ea a zis soţului ei: „Iată, eu ştiu că omul acesta care trece în totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu.
10 Să-i zidim, te rog, o cameră mică de sus şi să-i punem acolo un pat şi o masă şi un scaun şi un sfeşnic. Şi va fi aşa: când va veni pe la noi, se va abate acolo.”
11 Şi a fost aşa: într-una din zile a venit pe acolo şi s-a abătut în camera de sus şi s-a culcat acolo.
12 Şi el i-a zis lui Ghehazi, slujitorul său: „Cheamă pe sunamita aceasta.” Şi a chemat-o şi ea a stat înaintea lui.
13 Şi el i-a zis: „Spune-i: «Iată, tu ai arătat pentru noi toată această grijă; ce este de făcut pentru tine? Vrei să se vorbească pentru tine împăratului sau comandantului oştirii?” Şi ea a zis: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.”
14 Şi el a zis: „Ce este de făcut deci pentru ea?” Şi Ghehazi a zis: „Cu adevărat, ea n-are fiu şi soţul ei este bătrân.”
15 Şi Elisei a zis: „Cheam-o!” Şi el a chemat-o şi ea a stat la uşă.
16 Şi el i-a zis: „La anul, chiar pe timpul acesta, vei îmbrăţişa un fiu.” Şi ea a zis: „Nu, domnul meu, om al lui Dumnezeu! Nu amăgi pe roaba ta.”
17 Şi femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu chiar pe timpul acela, în anul următor, cum îi spusese Elisei.
18 Şi copilul s-a făcut mare. Şi a fost aşa: într-o zi a ieşit la tatăl său la secerători.
19 Şi a zis tatălui său: „Capul meu, capul meu!” Şi el a zis slujitorului său: „Du-l la mama lui!”
20 Şi el l-a luat şi l-a dus la mama lui; şi a şezut pe genunchii ei până la amiază şi a murit.
21 Şi ea s-a suit şi l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu şi a închis uşa după el şi a ieşit.
22 Şi a chemat la ea pe soţul ei şi a zis: „Trimite-mi, te rog, pe unul dintre slujitori şi una din măgăriţe şi voi alerga la omul lui Dumnezeu şi mă voi întoarce.”
23 Şi el a zis: „Pentru ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici sabat.” Şi ea a zis numai atât: „Bine!”
24 Şi a înşeuat măgăriţa şi a zis slujitorului ei: „Mână şi mergi înainte; să nu încetineşti din călărit pentru mine, până nu-ţi voi zice.”
25 Şi a mers şi a ajuns la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel.
Şi a fost aşa: cum a văzut-o omul lui Dumnezeu de departe, a zis lui Ghehazi, slujitorul său: „Iată sunamita aceea!26 Acum, te rog, aleargă în întâmpinarea ei şi spune-i: «Eşti bine? Este bine soţul tău? Este bine copilul?»” Şi ea a zis: „Este bine!”
27 Şi ea a venit la omul lui Dumnezeu, pe munte, şi i-a cuprins picioarele; şi Ghehazi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, pentru că sufletul ei este amărât în ea şi Domnul mi-a ascuns şi nu mi-a spus.”
28 Şi ea a zis: „Am cerut eu un fiu de la domnul meu? N-am zis eu: «Nu mă amăgi»?”
29 Şi el a zis lui Ghehazi: „Încinge-ţi coapsele şi ia toiagul meu în mâna ta şi mergi pe drumul tău. Dacă te vei întâlni cu vreun om, să nu-i urezi de bine, iar dacă-ţi va ura de bine, să nu-i răspunzi; şi pune toiagul meu pe faţa copilului.”
30 Şi mama copilului a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, nu te voi lăsa.” Şi el s-a ridicat şi a urmat-o.
31 Şi Ghehazi a trecut înaintea lor şi a pus toiagul pe faţa copilului, dar n-a fost nici glas, nici luare-aminte. Şi s-a întors în întâmpinarea lui Elisei şi i-a spus, zicând: „Nu s-a trezit copilul.”
32 Şi Elisei a intrat în casă şi, iată, copilul era mort, întins pe patul său.
33. Şi a intrat şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat Domnului.
34 Şi s-a suit şi s-a culcat peste copil şi şi-a pus gura pe gura lui şi ochii pe ochii lui şi mâinile pe mâinile lui şi s-a plecat peste copil; şi carnea copilului s-a încălzit.
35 Şi s-a întors şi a umblat prin casă, când încoace, când încolo, şi s-a suit şi s-a plecat peste el. Şi copilul a strănutat de şapte ori şi copilul şi-a deschis ochii.
36 Şi Elisei a chemat pe Ghehazi şi i-a zis: „Cheam-o pe sunamita aceasta.” Şi el a chemat-o; şi ea a venit la el. Şi el a zis: „Ia-ţi fiul!”
37 Şi ea a venit şi a căzut la picioarele lui şi s-a plecat până la pământ; şi şi-a luat fiul şi a ieşit.’](2 Împărați 4:8-37)[/simple_tooltip]
Femeia din această poveste a avut inimă pentru Dumnezeu și l-a binecuvântat pe Elisei, așa că, după ani buni în care a fost stearpă, Dumnezeu i-a dat un fiu. Apoi, într-o zi, fiul ei mic a murit printr-o moarte tragică. Poate te-ai confruntat cu destul de multe tragedii încât să știi cum se simțea. Ce faci într-o criză de genul?
Din păcate, majoritatea dintre noi tind să hrănească răul și problemele. Ne îngăduim durerea și repetăm mereu nenorocirea în mintea noastră. Nu-i dăm drumul și nu ne aruncăm grija și durerea asupra Domnului [simple_tooltip content=’aruncând asupra Lui toată îngrijorarea voastră, pentru că El îngrijeşte de voi.’](1 Petru 5:7)[/simple_tooltip]. Am devenit dominați de suferința noastră. Dar această mamă și-a dus fiul mort în camera omului lui Dumnezeu și l-a lăsat acolo. A închis ușa. Ea l-a pus în mâinile Celui care i-l dăduse. Este greu de făcut! Dar stând acolo doar ținându-l nu ar fi schimbat nimic. Ea a făcut ceea ce trebuia să facă pentru a continua să primească minuni de la Dumnezeu: ea a avut încredere doar în El și a mers să-l aducă pe profetul Său.
Când Elisei a văzut-o, el a întrebat daca ea este bine, soțul ei și fiul ei. Ea a răspuns: „Este bine.” Aceasta-i extraordinar. Ea a refuzat să lase durerea să o înghită, pentru că nu a acceptat-o ca fiind definitivă. Credința ei în Dumnezeu i-a oferit o perspectivă diferită asupra problemei sale. Nu a negat faptele; ea a trăit în realitatea că Dumnezeu poate schimba faptele.
Elisei a venit la ea acasă și i-a înviat băiatul din morți, pentru că această femeie a închis ușa moarții și mâhnirii, și și-a eliberat credința într-un Dumnezeu care dă viață. Ai închis ușa asupra durerii și problemelor tale, oferindu-i-le Domnului? Rostești cuvinte de încredere în El pentru a vindeca și pentru a izbăvi? Tot ce trebuie să faci este să cercetezi Cuvântul Său pentru a vedea tot ce a promis și ce vrea să îți dea. Crede-L și ai încredere în El. Doar închide ușa și mergi prin credință.
