10Te rog, să îi facem o cămăruță pe zid; și să îi punem acolo un pat și o masă și un scaun și un sfeșnic; și va fi, când vine la noi, că se va abate pe acolo. [simple_tooltip content=’8 Şi a fost aşa: într-una din zile, Elisei a trecut pe la Sunem, unde era o femeie cu vază; şi ea a stăruit de el să mănânce pâine. Şi a fost aşa: ori de câte ori trecea el, se abătea pe acolo să mănânce pâine.
9 Şi ea a zis soţului ei: „Iată, eu ştiu că omul acesta care trece în totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu.
10 Să-i zidim, te rog, o cameră mică de sus şi să-i punem acolo un pat şi o masă şi un scaun şi un sfeşnic. Şi va fi aşa: când va veni pe la noi, se va abate acolo.”
11 Şi a fost aşa: într-una din zile a venit pe acolo şi s-a abătut în camera de sus şi s-a culcat acolo.
12 Şi el i-a zis lui Ghehazi, slujitorul său: „Cheamă pe sunamita aceasta.” Şi a chemat-o şi ea a stat înaintea lui.
13 Şi el i-a zis: „Spune-i: «Iată, tu ai arătat pentru noi toată această grijă; ce este de făcut pentru tine? Vrei să se vorbească pentru tine împăratului sau comandantului oştirii?” Şi ea a zis: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.”
14 Şi el a zis: „Ce este de făcut deci pentru ea?” Şi Ghehazi a zis: „Cu adevărat, ea n-are fiu şi soţul ei este bătrân.”
15 Şi Elisei a zis: „Cheam-o!” Şi el a chemat-o şi ea a stat la uşă.
16 Şi el i-a zis: „La anul, chiar pe timpul acesta, vei îmbrăţişa un fiu.” Şi ea a zis: „Nu, domnul meu, om al lui Dumnezeu! Nu amăgi pe roaba ta.”
17 Şi femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu chiar pe timpul acela, în anul următor, cum îi spusese Elisei.
18 Şi copilul s-a făcut mare. Şi a fost aşa: într-o zi a ieşit la tatăl său la secerători.
19 Şi a zis tatălui său: „Capul meu, capul meu!” Şi el a zis slujitorului său: „Du-l la mama lui!”
20 Şi el l-a luat şi l-a dus la mama lui; şi a şezut pe genunchii ei până la amiază şi a murit.
21. Şi ea s-a suit şi l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu şi a închis uşa după el şi a ieşit.
22 Şi a chemat la ea pe soţul ei şi a zis: „Trimite-mi, te rog, pe unul dintre slujitori şi una din măgăriţe şi voi alerga la omul lui Dumnezeu şi mă voi întoarce.”
23 Şi el a zis: „Pentru ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici sabat.” Şi ea a zis numai atât: „Bine!”
24 Şi a înşeuat măgăriţa şi a zis slujitorului ei: „Mână şi mergi înainte; să nu încetineşti din călărit pentru mine, până nu-ţi voi zice.”25 Şi a mers şi a ajuns la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel.
Şi a fost aşa: cum a văzut-o omul lui Dumnezeu de departe, a zis lui Ghehazi, slujitorul său: „Iată sunamita aceea!26 Acum, te rog, aleargă în întâmpinarea ei şi spune-i: «Eşti bine? Este bine soţul tău? Este bine copilul?»” Şi ea a zis: „Este bine!”
27 Şi ea a venit la omul lui Dumnezeu, pe munte, şi i-a cuprins picioarele; şi Ghehazi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, pentru că sufletul ei este amărât în ea şi Domnul mi-a ascuns şi nu mi-a spus.”
28 Şi ea a zis: „Am cerut eu un fiu de la domnul meu? N-am zis eu: «Nu mă amăgi»?”
29 Şi el a zis lui Ghehazi: „Încinge-ţi coapsele şi ia toiagul meu în mâna ta şi mergi pe drumul tău. Dacă te vei întâlni cu vreun om, să nu-i urezi de bine, iar dacă-ţi va ura de bine, să nu-i răspunzi; şi pune toiagul meu pe faţa copilului.”
30 Şi mama copilului a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, nu te voi lăsa.” Şi el s-a ridicat şi a urmat-o.
31 Şi Ghehazi a trecut înaintea lor şi a pus toiagul pe faţa copilului, dar n-a fost nici glas, nici luare-aminte. Şi s-a întors în întâmpinarea lui Elisei şi i-a spus, zicând: „Nu s-a trezit copilul.”
32 Şi Elisei a intrat în casă şi, iată, copilul era mort, întins pe patul său.
33. Şi a intrat şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat Domnului.
34 Şi s-a suit şi s-a culcat peste copil şi şi-a pus gura pe gura lui şi ochii pe ochii lui şi mâinile pe mâinile lui şi s-a plecat peste copil; şi carnea copilului s-a încălzit.
35 Şi s-a întors şi a umblat prin casă, când încoace, când încolo, şi s-a suit şi s-a plecat peste el. Şi copilul a strănutat de şapte ori şi copilul şi-a deschis ochii.
36 Şi Elisei a chemat pe Ghehazi şi i-a zis: „Cheam-o pe sunamita aceasta.” Şi el a chemat-o; şi ea a venit la el. Şi el a zis: „Ia-ţi fiul!”
37 Şi ea a venit şi a căzut la picioarele lui şi s-a plecat până la pământ; şi şi-a luat fiul şi a ieşit.’](2 Împărați 4:8-37)[/simple_tooltip]
Iisus a învățat că puterea producătoare de minuni a lui Dumnezeu curge prin cei care oferă (Luca 6:38), și există multe exemple de felul acesta în Vechiul Testament. Această istorisire din 2 Împărați este una dintre cele mai mari minuni consemnate în Biblie. Oricărui credincios i-ar plăcea să vadă puterea lui Dumnezeu expusă așa în viața lor! Cu toate acestea, minunile nu se întâmplă doar așa; există motive pentru care unii le primesc, iar alții nu.
Dacă ar ține doar de Dumnezeu, cu toții am experimenta minuni. El iubește fiecare persoană și extinde harul Său tuturor. Motivul pentru care puțini oameni experimentează puterea Sa miraculoasă este pentru că puțini cooperează cu El. Electricitatea nu curge prin lemn și miracolele nu curg prin inimile și mințile care sunt întărite față Dumnezeu și poporul Său. Miracolele curg prin viețile celor ale căror inimi sunt pe deplin ale lui Dumnezeu și pline de compasiunea Lui față de ceilalți.
Această femeie a construit o cameră suplimentară în casa ei doar pentru Elisei. El a apreciat-o și a vrut să o binecuvânteze, oferindu-i favorul regelui sau superiorului general din țară; dar ea nu a acceptat. Acest lucru spune multe. Nu l-a binecuvântat pe Elisei cu scopul de a obține ceva de la Dumnezeu. Ea nu a dat ca să obțină. Motivul din spatele darului ei a fost total dezinteresat. Ea a dat fară să aștepte ceva în schimb. Aici este o lecție pentru noi toți.
Mai târziu, când Elisei a spus că Dumnezeu vrea să o binecuvânteze cu un fiu, ea a acceptat cu bucurie darul Său pentru că nu se îndoia niciodată de dragostea și credincioșia Sa. Avea o inimă pe care Iisus a numit-o „pământ bun,” iar inima ei bună a dat roade bune în viața ei.
Cum este inima ta astăzi? Faci o treabă bună pentru angajatorul tău? Te abați din drum ca să ajuți un prieten? Ești amabil cu cei care nu te tratează bine? Dumnezeu veghează, iar ceea ce dai va reveni la tine în minunile de care ai nevoie.
