2şi, văzându-i pe unii dintre ucenicii Săi mâncând pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, îi condamnau [simple_tooltip content=’1 Şi fariseii şi unii dintre cărturari, venind din Ierusalim, s-au adunat la El;
2 şi, văzându-i pe unii dintre ucenicii Săi mâncând pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, îi condamnau
3 (pentru că fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile cu grijă, nu mănâncă, ţinând tradiţia bătrânilor;
4 şi, când vin de la piaţă, dacă nu se îmbăiază, nu mănâncă; şi sunt multe altele pe care le-au primit ca să le ţină: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a vaselor de aramă şi a paturilor);
5 atunci fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „De ce nu umblă ucenicii Tăi potrivit tradiţiei bătrânilor, ci mănâncă pâinea cu mâini necurate?”
6 Dar El, răspunzând, le-a spus: „Bine a profeţit Isaia despre voi, făţarnicilor, după cum este scris: «Poporul acesta Mă onorează cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
7 Dar în zadar Mi se închină ei, învăţând ca învăţături porunci ale oamenilor».”’](Marcu 7:1-7)[/simple_tooltip]
În acest verset, fariseii erau preocupați de ceea ce îi preocupă pe oamenii religioși – de aspectul exterior; în timp ce Iisus era preocupat de inimă (1 Samuel 16:7). Legile Vechiului Testament privind spălarea aveau ca scop secundar igiena, dar așa cum se spune în Coloseni 2:16-17 și Evrei 9:1, 9-10, scopul lor real era să prefigureze sau să ilustreze adevărul spiritual. Mâncarea spurcată ne poate răni trupurile, dar nu poate ajunge la duhurile noastre. (Ioan 3:6)
Cărturarii și fariseii au ratat principiul purității spirituale învățat de ordonanțele Vechiului Testament și au devenit complet corupți în domeniul spiritual. Apostolul Pavel s-a ocupat și de acest lucru în Galateni 3:12, care spune: „Legea nu este din credință.” Combinat cu Romani 14:23, care spune: „Tot ce nu vine din încredințare este păcat,” ideea de a trăi prin credință și nu prin lege, a fost o blasfemie pentru evreii legaliști, așa cum este și pentru creștinii legaliști de azi. Dar Dumnezeu a dat Legea să dezvăluie păcatul, nu ca să ne facă neprihăniți prin ea. (Galateni 3:24)
Este păcat pentru credinciosul Noului Testament să încerce să se raporteze la Dumnezeu încercând să păstreze Legea Vechiului Testament. Legea în sine nu este păcat (Romani 7:7), ci este păcat să încerci să păstrezi Legea pentru a te justifica pe tine însuți în fața lui Dumnezeu. Scopul legii este de a dezvălui că nu te poți salva pe tine însuți. Doar punându-ți credința în lucrarea mântuitoare a lui Iisus Hristos te va salva.
Sub Lege, obții ceea ce meriți. Prin credința în Iisus, primești harul lui Dumnezeu din cauza a ceea ce a făcut El pentru tine. Orice abatere de la credință, în special întoarcerea la Legea Vechiului Testament, anulează lucrarea lui Hristos (Galateni 2:21), și este cel mai grav păcat dintre toate. Doar credința în Iisus Hristos deblochează ușa închisorii aspre a Legii cu privire la vinovăție și condamnare. Iisus ți-a cumpărat libertatea cu un preț personal mare, așa că astăzi pune-ți credința în El pentru tot. Atunci vei face ceea ce trebuie și te vei bucura de viața Lui.
