18luminând ochii inimii voastre, ca să ştiţi ce este nădejdea chemării Lui, ce este bogăţia gloriei moştenirii Lui în sfinţi. (Efeseni 1:15-23)
Pavel s-a rugat ca noi să cunoaștem „nădejdea chemării Lui.” Purtăm chemarea lui Iisus, nu a noastră. Pacea multă, speranța și credința sunt rezultatele cunoașterii faptului că împlinim chemarea Lui și nu doar ne facem treaba noastră. Am aflat aceasta în 1969, când un recrutor al armatei a venit la mine acasă pentru a-mi arăta toate avantajele voluntariatului pentru armată, în loc de a fi recrutat.
I-am spus recrutorului că îi pot economisi mult timp dacă mă va asculta. I-am explicat că motivul pentru care am fost disponibil pentru serviciul militar a fost pentru că am renunțat la școală. El a fost de acord. Apoi i-am împărtășit cum Domnul m-a îndrumat în mod specific să părăsesc universitatea, și că eram în mâinile Lui. Dacă Dumnezeu voia să fiu recrutat, aș fi; și dacă nu ar fi vrut, nu aș fi.
Recrutorul a început să râdă și a spus: „Băiete, pot să îți garantez că vei fi recrutat!” Aceasta chiar m-a enervat. I-am spus că dacă ar fi voia lui Dumnezeu să rămân acasă, atunci nici el, nici guvernul Statelor Unite, nici toți demonii din iad nu m-ar putea recruta. A crezut că sunt nebun. Bineînteles, am primit o notă de înrolare într-un e-mail, în următoarea zi.
Când am plecat în Vietnam, am știut însă în inima mea că sunt acolo din cauza ascultării mele de Domnul. A fost chemarea Lui, nu a mea. Acest lucru mi-a dat încredere și o speranță ce alții nu o aveau. Știam că Domnul este responsabil pentru siguranța și viața mea.
Astăzi, trăiește-ți viața în speranța chemării Sale și vei avea o pace perfectă încât, oriunde te-a duce chemarea, vei fi în siguranță și asigurat în mâinile Sale atotputernice și iubitoare.
