22De aceea Moise v-a dat circumcizia (nu pentru că este de la Moise, ci de la părinţi), şi voi faceţi circumcizie unui om în sabat. (Ioan 7:21-24)
Legământul circumciziei i-a fost dat lui Avram în Geneza 17:9-14. Dumnezeu a spus că orice om care nu purta acest semn al legământului în trupul lui, trebuia ucis. Aceasta i-a atribuit o importanță deosebită actului de circumcizie. Pavel spune în Romani 4:3-13 că Avraam a fost deja îndreptățit prin credință înainte de a fi tăiat împrejur. Credința lui Avram în Dumnezeu și promisiunea Lui, l-au salvat cu cel puțin treisprezece ani înainte ca El să poruncească să fie circumcis.
De-a lungul secolelor, evreii și-au îndreptat atenția către actul exterior al tăierii împrejur în locul actului de credință lăuntric, ca motiv al mântuirii. Aceasta a fost un motiv de dispută între Iisus și conducătorii religioși. Ei au scos în evidență toate actele exterioare pe care le poruncise Domnul și au ignorat total starea inimii lor. Iisus a spus că dacă un individ și-ar curăța inima, acțiunile lui s-ar schimba inevitabil și ele.
Condiția trupului unei persoane nu este lucrul important. Nu contează dacă acea carne este circumcisă sau nu. Starea inimii este cea care contează pentru Dumnezeu. Astăzi, actul de circumcizie nu este problema, dar suntem agățați de doctrina botezului în apă, membralitatea în biserică și alte acte exterioare pe care unii le predică, ca fiind necesare pentru mântuire.
Credința ta în dragostea lui Dumnezeu, așa cum este exprimată prin Iisus pe Cruce și în învierea Sa, este singurul lucru pe care Dumnezeu îl cere pentru îndreptățirea ta. Rituarile religioase nu înseamnă nimic când vine vorba de a fi salvat. Te poți bucura astăzi că singurul lucru care contează cu Dumnezeu este credința ta în Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor al tău.
