7Şi Natan a zis lui David: „Tu eşti omul acela!” [simple_tooltip content=’1 Şi Domnul l-a trimis pe Natan la David. Şi a venit la el şi i-a zis: „Erau doi oameni într-o cetate, unul bogat şi celălalt sărac.

2 Bogatul avea foarte multe turme şi cirezi.

3 Dar săracul n-avea nimic, decât o singură mieluşea, pe care o cumpărase şi o hrănea; şi ea creştea împreună cu el şi cu copiii săi; mânca din bucata lui şi bea chiar din paharul lui şi se culca la sânul lui şi-i era ca o fiică.

4 Şi a venit un călător la omul bogat. Şi el nu a vrut să ia din turma lui şi din cireada lui, ca să pregătească pentru călătorul care venise la el, şi a luat oaia omului sărac şi a pregătit-o pentru omul care venise la el.”

5 Şi mânia lui David s-a aprins împotriva omului acela şi i-a zis lui Natan: „Viu este Domnul, omul care a făcut aceasta este un fiu al morţii.

6 Şi să întoarcă mielul împătrit, pentru că a făcut lucrul acesta şi pentru că n-a avut milă.”

7 Şi Natan a zis lui David: „Tu eşti omul acela! Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: «Te-am uns împărat peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul;

8 şi ţi-am dat casa stăpânului tău şi soţiile stăpânului tău la sânul tău; şi ţi-am dat casa lui Israel şi a lui Iuda şi, dacă ar fi fost prea puţin, ţi-aş fi adăugat multe alte lucruri ca acestea.

9 De ce ai dispreţuit cuvântul Domnului şi ai făcut ce este rău în ochii Săi? Ai lovit cu sabia pe Urie hetitul şi ţi-ai luat de soţie pe soţia lui, iar pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.

10 Şi acum sabia nu se va depărta din casa ta niciodată, pentru că M-ai dispreţuit şi ai luat pe soţia lui Urie hetitul ca soţie a ta».

11 Aşa zice Domnul: «Iată, voi ridica un rău împotriva ta chiar din casa ta şi voi lua soţiile tale dinaintea ochilor tăi şi le voi da aproapelui tău, şi el se va culca cu soţiile tale în faţa soarelui acestuia.

12 Pentru că tu ai lucrat pe ascuns, dar Eu voi face acest lucru în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui».”

13 Şi David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului.” Şi Natan a zis lui David: „Şi Domnul ţi-a îndepărtat păcatul: nu vei muri.

14 Dar, pentru că, prin fapta aceasta, ai dat mare prilej vrăjmaşilor Domnului să hulească, fiul tău care ţi s-a născut va muri negreşit.”’](2 Samuel 12:1-14)[/simple_tooltip]

Această parabolă nu este de fapt despre un om bogat care ia oile unui sărac; este vorba despre David luând-o pe soția altui bărbat și apoi ucigându-l. De ce pretextul acesta/De ce sub forma aceasta? Pare că Domnul îl lăsa pe David să-și dicteze propria pedeapsă. Matei 7:2 spune: „Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.” Aceasta este ceea ce s-a întâmplat cu David. El a primit ce a dat.

David a cerut pedeapsa cu moartea și multe altele. Acest om nu numai că trebuia să plătească cu propria viață, dar a fost silit să restituite totul de 4 ori. Aceasta este ceea ce s-a întâmplat cu David. Fiul său a trebuit să moară, iar sabia războiului nu a încetat niciodată să-l urmărească. Mai mult decât atât, răul a apărut în familia lui David și l-a afectat foarte mult. Soțiile lui David i-au fost luate de către propriul său fiu așa cum și el o luase pe soția lui Urie! Și, deși David a săvârșit păcatul în privat, Dumnezeu a executat judecata Sa în mod public.

Slavă Domnului pentru legământul nostru superior. Dumnezeu nu ne va judeca așa cum L-a judecat pe David. Iisus a purtat acea judecată pentru noi. Cu toate acestea, există încă principiul recoltării a ceea ce semănăm. Oamenii ne tratează așa cum noi îi tratăm pe ei. Dacă suntem duri și neiertătoari, atunci oamenii ne vor trata în acest fel. Cei care arată milă primesc milă [simple_tooltip content=’pentru că judecata va fi fără milă pentru cel care nu a arătat milă. Mila se laudă faţă de judecată.’](Iacov 2:13)[/simple_tooltip].

Nu trebuie să înveți totul prin cele mai provocatoare și dificile mijloace; poți învăța din greșelile altor oameni și mai ales din Cuvântul lui Dumnezeu [simple_tooltip content=’Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi folositoare pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în neprihănire,’](2 Timotei 3:16)[/simple_tooltip]. Între timp, este întotdeauna o idee bună să arătăm milă și har celor care cad. Și atunci când tu ești cel care are nevoie de milă și har, cineva va fi acolo să ți le ofere.