Sfânta Împărtășanie este un simbol al harului lui Dumnezeu, și este un timp pentru a primi toate beneficiile a ceea ce a plătit Iisus. Ea reprezintă prețul minunat pe care Dumnezeu l-a plătit pentru a ne răscumpăra din închisoarea păcatului. Boala și moartea fac parte din blestemul păcatului [simple_tooltip content=’Dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, pentru că, în ziua când vei mânca din el, vei muri negreşit.’](Geneza 2:17)[/simple_tooltip]. Iisus a murit pentru a ne elibera de păcat și de toate efectele sale, dar nu vom fi liberi dacă nu ne punem credința în lucrarea Sa. După cum am văzut în articolul trecut, corintenii sufereau în mod inutil, pentru că nu recunoșteau sau discerneau trupul Domnului.
Când participăm la Cina Domnului sau Sfânta Împărtășanie, trebuie să ne dăm seama că venim într-un contact esențial cu Iisus Însuși, și trebuie să ne așteptăm ca ceva concret să ni se întâmple pentru binele nostru. Dumnezeu a făcut cu adevărat ușor ca ai Lui copii să umble în sănătate divină. Trebuie doar să venim la Masa Lui, să ne punem credința în trupul Său frânt pentru vindecarea, și să ne împărtășim. Este atât de simplu, și totuși atât de puternic.
Acesta este motivul pentru care diavolul a încercat să fure acest adevăr de la biserică, făcând creștinii să creadă că nu ar trebui să participe; și face acest lucru făcându-i să creadă că sunt nevrednici să vină la Masa Domnului. Această gândire se datorează în mare parte unei interpretări greșite a versetelor următoare:
27Astfel că oricine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. 28Să se cerceteze dar omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. 29Pentru că cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi îşi bea judecata, dacă nu deosebeşte trupul. (1 Corinteni 11:27-29)
Ce Înseamnă Să Te Împărtășești Nevrednic?
Cuvântul „nevrednic” este un adverb, ceea ce înseamnă că modifică verbul. În acest caz, „nevrednic” descrie acțiunea de a mânca și bea; nu descrie persoana care mănâncă sau bea. Deci, Pavel nu spune că, dacă ești o persoană nevrednică, nu te împărtăși.
Cu toate acestea, biserica a răstălmăcit cumva această învățătură și acum, creștinii spun: „Dacă tu nu ești vrednic, nu te împărtăși.” Sau: „Dacă ai păcat în viața ta, nu veni la masa Domnului ca nu cumva să devii slab și bolnav, și să mori prematur.” Ei au transformat ceva care a fost rânduit să fie o binecuvântare într-un blestem.
Într-un fel, toți cei care venim la Masa Domnului suntem nevrednici și am fost făcuți vrednici doar prin sângele Lui. Numai moartea lui Iisus ne califică să participăm. Pavel nu spunea că nu ar trebui să participăm dacă suntem nevrednici. Spunea că nu ar trebui să participăm într-o manieră nedemnă, nevrednică.
Ce înseamnă să te împărtășești într-un mod nevrednic? Citește restul versetului 29 și vei concluziona că, dacă eșuezi în a discerne sau a înțelege semnificația trupului Domnului, mănânci și bei într-o manieră nedemnă, nevrednică.
Corintenii se împărtășeau într-un mod nevrednic pentru că ei nu au recunoscut că trupul frânt al Domnului era menit să le aducă sănătate și întregire. Tratând Sfânta Împărtășanie ca un ritual, ei au ratat binecuvântările. Ei nu au înțeles semnificația pâinii; nu știau de ce participau. Aceasta înseamnă să te împărtășești nevrednic.
Modul în care participăm va determina dacă vom experimenta beneficiile trupului Domnului. Dacă atitudinea noastră este, „E doar o bucată de pâine,” atunci aceasta este ceea ce va fi. În felul acesta, ne vom jefui de efectele dătătoare de viață ale pâinii de la Masa Lui.
Pavel a descris în detaliu modul în care se împărtășeau corintenii:
20Când voi vă adunaţi deci în acelaşi loc, nu este ca să mâncaţi Cina Domnului; 21pentru că fiecare, mâncând, îşi ia mai înainte propria cină, şi unul este flămând, iar altul se îmbată. 22Nu aveţi deci case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi Adunarea lui Dumnezeu şi faceţi de ruşine pe cei care nu au? Ce să vă spun? Să vă laud? În aceasta nu vă laud. (1 Corinteni 11:20-22)
Deci Pavel nu le spunea că dacă au păcat în viața lor, ei nu pot să se împărtășească. El le spunea să participe într-o manieră corectă, adică să recunoască că trupul Domnului a fost frânt, astfel încât al lor să poată fi făcut întreg. „Nu luați Cina Domnului pentru că vă este foame. Dacă vă este foame, mâncați acasă mai întâi.”
Ceea ce urmărea să scoată Pavel în evidență aici pentru acești corinteni era ca ei să discearnă puterea trupului frânt al Domnului. La rândul nostru, eșuând să facem acest lucru, noi facem lucrarea Sa pe cruce ineficientă și fără putere în ceea ce ne privește.
Când eșuezi să discerni Trupul Său, de fapt, tu disprețuiești lucrarea Sa de pe cruce. Vine’s Dictionary Expository are următorul lucru de spus despre a te împărtăși nevrednic:
Nevrednic – anaxios NT: 371 este folosit în 1 Corinteni 11:27, de a participa la Cina Domnului „nevrednic,” adică tratând-o ca o masă obișnuită, pâinea și paharul ca lucruri obișnuite, fără a înțelege importanța solemnă simbolică.
Iisus vrea ca noi să luăm pâinea și să credem că trupul Lui a fost frânt, pentru ca trupurile noastre să se poată face bine. Iar atunci când deosebim în felul acesta, noi ne împărtășim într-un mod vrednic. Când vii la Masa Lui și eliberezi credința în trupul Domnului, vei primi beneficiile vindecării, sănătății și întregirii. Tu vei fi puternic și sănătos, și vei trăi mult.
Împărtășirea nu este un timp pentru examinarea păcatului, ci o examinare a lui Iisus. Data viitoare când conștiința ta sau oricine altcineva încearcă să te condamne ca și nevrednic, amintește-ți că Hristos a murit pentru cei nevrednici. Spuneți ție însuți: „În Hristos, eu sunt neprihănit și sfânt. Nu sunt îndreptățit din pricina a ceea ce am făcut, ci din cauza a ceea ce El a făcut. Pe cruce, El a îndepărtat odată pentru totdeauna păcatele mele, și prin sângele Lui prețios am fost iertat pentru veșnicie.”
Ce Înseamnă Să Te Examinezi Pe Tine Însuți?
Să se cerceteze dar omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. (1 Corinteni 11:28)
De obicei, ni se spune că a ne „examina” pe noi înșine înseamnă să verificăm dacă avem păcate în viața noastră și să le mărturisim pe toate, ca și cum păcatele noastre ne descalifică de a veni la Masa Domnului. Dar Iisus a murit pentru păcătoși. El a murit pentru cei pierduți și cei neînsemnați, cei discreditați și răniți. El a murit pentru cei mai răi dintre noi, deopotrivă.
Dacă crezi că trebuie să te curățești înainte de a veni la Isus, tu trăiești sub o minciună. Dacă crezi că Masa Domnului necesită standarde minime de vrednicie, tu ai ratat crucea. Dacă ești tentat să te ascunzi ca Adam ori de câte ori apare Dumnezeu, tu trebuie să auzi vestea bună a harului Său.
Pentru a corecta această concepție greșită, noi trebuie să înțelegem contextul afirmației lui Pavel. El se adresează chestiunii de a mânca și a bea într-un mod nevrednic. Deci, discuția urmează în a le spune corintenilor că ar trebui să se examineze pentru a vedea dacă ei mănâncă și beau într-o manieră demnă, vrednică. Nicăieri nu spune că le-a zis să se examineze pe ei înșiși pentru a vedea dacă există păcat în viața lor.
Cuvântul pentru a examina înseamnă „să testezi și implicit să aprobi, să accepți.” În vechiul legământ, marele preot examina mielul de jertfă, nu pe cel care-l aducea. În noul legământ, Hristos este Mielul tău fără cusur sau defect [simple_tooltip content=’18 ştiind că nu cu cele pieritoare, argint sau aur, aţi fost răscumpăraţi din felul vostru deşert de vieţuire moştenit de la părinţi, 19 ci cu sângele preţios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur şi fără pată;’](1 Petru 1:18-19)[/simple_tooltip]. Examinează-L pe El. Vezi-te pe tine însuți ca fiind testat și aprobat în El. Modalitatea corectă de a ne examina este în lumina crucii. În El, tu ești tot atât de neprihănit și sfânt cum este El.
Este atât de simplu, dar un crez greșit i-au făcut de atât timp pe creștini temători și conștienți de păcat, când de fapt Dumnezeu dorește să fim conștienți de Fiul Său.
Ce Înseamnă A-ți Bea Judecata Ta Însuți
Pentru că cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi îşi bea judecata, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. (1 Corinteni 11:29)
„Judecata” sau „osânda” (conform traducerii Cornilescu) din acest verset nu înseamnă furia sau mânia lui Dumnezeu. Cuvântul din greacă folosit aici este krima, care înseamnă sentință divină. Când Adam a păcătuit împotriva lui Dumnezeu, o sentință divină a căzut asupra rasei umane [simple_tooltip content=’De aceea, după cum printr-un singur om păcatul a intrat în lume, şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toţi au păcătuit’](Romani 5:12)[/simple_tooltip]. Slăbiciunea, boala și moartea sunt unele efecte ale acestei sentințe divine.
Nu este vorba despre faptul că Dumnezeu i-a judecat pe corinteni deoarece se îmbătau la Masa Domnului. Ei sufereau efectele păcatului, deoarece nu apreciau corect ceea ce Hristos a făcut pentru ei la Calvar. Pentru că nu-I atribuiau lui Hristos valoarea deplină a sacrificiului Său, ei încă sufereau – în limbajul lui Cornilescu – efectele blestemului, osândei: respingere, boală, condamnare.
Ce Înseamnă Să Te Judeci Și Să Fii Judecat De Domnul
31Pentru că, dacă ne-am judeca noi înşine, n-am fi judecaţi. 32Dar când suntem judecaţi de Domnul, suntem disciplinaţi, ca să nu fim condamnaţi împreună cu lumea. (1 Corinteni 11:31-32)
Mulți creștini înțeleg greșit cuvântul „judeca” care apare de trei ori în versetele 31-32. Ei cred că înseamnă judecată și condamnare de la Dumnezeu.
- Prima dată când cuvântul „judeca” apare în versetul 31 este cuvântul din greacă „diakrinō,” care înseamnă „a distinge, a se separa, a discerne cu atenție prin examinare, a face o distincție,” așa cum s-a aplicat în versetul 29 pentru cuvântul „a deosebi.”
- A doua și a treia oară când cuvântul „judeca” apare în versetul 31-32, este cuvântul din greacă „krinō.”
„Krinō” are mai multe înțelesuri diferite: a se separa / a aproba / a avea o opinie / a determina / a judeca, a pronunța o opinie cu privire la ce-i drept și cei rău / a pronunța o judecată / a fi obiectul criticii (mustrare sau corectare).
A doua oară când este folosit „krinō,” forma pasivă a verbului este legată de cuvântul judecată (krima) din versetul 29. Același set paralel de termeni pentru a judeca și judecată sunt utilizați în același mod între aceste două versete. Acest verset pare a fi afirmația inversă a versetului 29, unde Pavel a spus: „Dacă nu judecă în mod corect, el își mănâncă și își bea judecată pentru sine.” Aici, în versetul 31, Pavel spune: „Dacă judecă în mod corect, el nu va fi judecat.”
Deci, pe baza acestei înțelegeri a cuvântului din greacă, Pavel spune că, dacă ne judecăm în lumina lucrării încheiate de la cruce (iertați, acceptați, binecuvântați, vindecați), noi nu vom fi supuși sentinței divine a lui Dumnezeu.
Această instanță a cuvântului „judeca (krinō)” nu se referă la condamnarea de către Dumnezeu. Putem fi siguri de acest lucru deoarece Ioan 3:16-18 spune:
16Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă eternă. 17Pentru că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece (krinō) lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. 18Cel care crede în El nu este judecat; dar cel care nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
Ioan ne spune că lumea este deja „judecată,” și Iisus a venit să ne salveze din ea. Deci, „judecați (krinō)” în 1 Corinteni 11:31 nu se poate referi la condamnarea de către Dumnezeu.
Dar când suntem judecaţi de Domnul, suntem disciplinaţi, ca să nu fim condamnaţi împreună cu lumea. (1 Corinteni 11:31-32)
Acesta este același termen care a fost folosit în versetul 31, iar versetul 32 confirmă pentru noi ceea ce a vrut să spună Pavel atunci când a folosit cuvântul krinō în versetul precedent. Acest fel de judecată este strâns legată cu disciplina Domnului pentru credincios.
„Judecați de Domnul” (conform [simple_tooltip content=’and being judged by the Lord, we are chastened, that with the world we may not be condemned;’]Young’s Literal Translation[/simple_tooltip]) este o referire la lucrarea Duhului Sfânt care va căuta în mod constant să afirme că noi suntem neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos Iisus [simple_tooltip content=’de neprihănire, pentru că Mă duc la Tatăl şi nu Mă mai vedeţi;’](Ioan 16:10)[/simple_tooltip]. În Hristos, suntem judecați neprihăniți și suntem complet aprobați.
În același fel cum am folosit și celălalte înțelesuri ale cuvintelor din greacă când am vorbit despre lucrarea Duhului Sfânt și despre disciplina Domnului din Evrei 12, trebuie să aplicăm cealaltă semnificație a cuvântului krinō, în lumina noului legământ, care este „a fi obiectul corectării.”
Cuvântul pentru disciplinat în acest verset nu ar trebui să te facă să te gândești la pedeapsă. Cuvântul „disciplinat, pedepsit” în greacă este „paideuō” și înseamnă „instruire de copil… înseamnă educație ca și în formarea unui copil.” Același termen este folosit în acel pasaj despre disciplina Domnului, din [simple_tooltip content=’5 Şi aţi uitat de tot îndemnul care vă vorbeşte ca unor fii: „Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului, nici nu te descuraja când eşti mustrat de El; 6 pentru că Domnul îl disciplinează pe acela pe care-l iubeşte şi biciuieşte pe orice fiu pe care-l primeşte“. 7 Răbdaţi disciplinarea, Dumnezeu Se poartă cu voi ca faţă de nişte fii; deoarece, care este fiul pe care nu-l disciplinează tatăl? 8 Dar, dacă sunteţi fără disciplinare, de care toţi au avut parte, atunci sunteţi nelegitimi, şi nu fii. 9 Mai mult, am avut pe părinţii noştri după carne ca să ne disciplineze, şi i am respectat; să nu ne supunem cu mult mai mult Tatălui duhurilor şi să trăim? 10 Pentru că, în adevăr, ei ne disciplinau pentru puţine zile, după cum li se părea bine; dar El, pentru folosul nostru, ca să luăm parte la sfinţenia Lui. 11 Dar orice disciplinare, pentru acum, nu pare a fi de bucurie, ci de întristare; dar după aceea le dă celor deprinşi prin ea rodul dătător de pace al dreptăţii.’]Evrei 12:5-11[/simple_tooltip]. A disciplina este a uceniciza, și noi suntem ucenicizați de Domnul.
…ca să nu fim condamnaţi împreună cu lumea. (1 Corinteni 11:32b)
Așa cum a fi judecați de Domnul, din versetul 31, nu se referă la condamnarea lui Dumnezeu, nici cuvântul condamnați din acest verset, nu se referă la condamnarea lui Dumnezeu în ceea ce ne privește pe noi.
Cuvântul condamnat este cuvântul din greacă „katakrinō.” Același cuvânt este folosit în Romani 8:3, unde ni se descrie ce a făcut Dumnezeu în Hristos:
Pentru că, ceea ce legea nu putea să facă, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimiţând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului şi pentru păcat, a condamnat (katakrinō) păcatul în carne,
Katakrinō este cel mai puternic cuvânt pentru a condamna pe care îl poți găsi. Este alcătuit din verbul krinō, care înseamnă a judeca, și cuvântul kata care înseamnă a coborî sau împotriva. Gândește-te la cuvântul catastrofă și vei prinde ideea.
Dumnezeu urăște păcatul. Când Iisus a devenit păcat pe cruce [simple_tooltip content=’Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El.’](2 Corinteni 5:21)[/simple_tooltip], Dumnezeu a coborât cu greutate… atât de tare încât păcatele a miliarde de oameni au fost condamnate într-un spațiu de câteva ore. Atât de tare încât păcatul a fost desființat odată pentru totdeauna [simple_tooltip content=’fiindcă atunci ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii; dar acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, pentru desfiinţarea păcatului prin jertfa Sa.’](Evrei 9:26)[/simple_tooltip]. Crucea a fost o catastrofă totală pentru păcat și o victorie totală pentru noi.
Cealaltă însemnătate a cuvântului condamnat este „a trece sentința peste.” Conform contextului din 1 Corinteni 11, a fi condamnat odată cu lumea înseamnă a avea slăbiciune, boală și moarte. Dumnezeu nu vrea ca noi să suferim sentința care este deja asupra lumii: slăbiciune, boală și moarte prematură.
Cu acest lucru în minte, parafrazarea acestor două versete ar suna cam așa: „Când primim judecata bună a Domnului – în El, tu ești neprihănit! – și când învățăm să discernem ceea ce este de la Domnul (harul și vindecarea) și ceea ce nu este (boala și condamnarea), suntem instruiți ca fii și fiice. Noi nu mai suferim efectele păcatului și condamnării.”
Atât timp cât suntem aici pe pământ, trupurile noastre sunt supuse procesului de îmbătrânire, care face parte din sentința divină. Trupurile noastre se alterează zilnic; celulele creierului nostru mor zilnic. Când vom ajungem în ceruri, noi vom avea trupuri noi, care nu vor îmbătrâni niciodată, și nu vor obosi niciodată. Între timp, Cina Domnului este modul prin care Dumnezeu ne ajută să compensăm acest proces de îmbătrânire și să umblăm în sănătate divină. De fiecare dată când te împărtășești, inversezi efectele blestemului sau ale judecății divine în trupul tău.
Pentru a pune totul împreună, iată parafrazarea textului 1 Corinteni 11:26-32, bazată pe înțelesul cuvintelor din limba greacă pe care le-am scos în evidență, astfel încât să putem ajunge mai aproape de semnificația inițială a lui Pavel decât multe dintre traducerile pe care le avem astăzi. Reține că Pavel nu a scris niciodată să-i condamne pe creștini. El a scris pentru a-i elibera de păcat și de toate efectele sale. Dacă tu nu ești eliberat când citești scrierile sale, ceva nu este în regulă.
|
Traducerea Cornilescu |
Parafrazarea lui Pavel |
| 1 Cor 11:26 Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până va veni El. | Fiindcă ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din acest pahar, declari moartea Domnului și victoria triumfătoare asupra păcatului și a efectelor lui până vine El. |
| 1 Cor 11:27 De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. | De aceea, dacă mâncați pâinea sau beți paharului Domnului fără a aprecia ceea ce Iisus a realizat, este ca și cum spui, „Iisus a murit în zadar.” Voi nu onorați trupul și sângele Domnului. |
| 1 Cor 11:28 Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. | Deci înainte de a te împărtăși, aruncă o privire asupra ta însuși. Ești bolnav? Te lupți cu vină și condamnare? Dai loc lucrurilor pe care Isus le-a purtat în trupul Lui și a plătit cu sângele Lui? |
| 1 Cor 11:29 Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. | Pentru că dacă tu mănânci și bei fără a înțelege tot ceea ce Domnul a făcut în trupul Lui, tu nu vei fi liber. Este ca și cum ai spune, „Sunt încă sub judecată.” De exemplu, dacă tu nu crezi că prin rănile Lui ai fost vindecat, atunci tu nu vei fi vindecat. |
| 1 Cor 11:30 Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm. | Din cauza aceasta între voi sunt mulți slabi, bolnavi și o parte dintre voi au murit prematur. |
| 1 Cor 11:31 Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. | Dar dacă ne-am judeca pe noi înșine în lumina lucrării încheiate de la cruce (iertați, acceptați, vindecați), atunci nu vom suferi efectele osânditoare ale păcatului (condamnarea, respingerea, boala). |
| 1 Cor 11:32 Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. | Când ne înnoim mințile și învățăm să discernem ce este de la Domnul și ce nu este, noi suntem instruiți și nu mai suferim efectele păcatului. Spre deosebire de cei care resping harul lui Dumnezeu revelat în Iisus, noi putem trăi liberi de boală și condamnare. |
Cum Ar Trebui Să Facem Sfânta Împărtășanie?
33Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi ca să mâncaţi, aşteptaţi vă unii pe alţii. 34Dacă cineva este flămând, să mănânce acasă, încât să nu vă adunaţi spre judecată. Iar celelalte le voi rândui când voi veni. (1 Corinteni 11:33-34)
Sfânta Împărtășanie din biserica din Corint a fost un fiasco total. Pavel a spus că întâlnirile lor au făcut mai mult rău decât bine [simple_tooltip content=’Dar, poruncind aceasta, nu vă laud – pentru că vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău.’](1 Corinteni 11:17)[/simple_tooltip]. El a spus acest lucru pentru că manierele lor de la masă le-au făcut o publicitate rușinoasă pentru Evanghelie: „Când vă adunați în același loc, nu este ca să mâncați cina Domnului.” (1 Corinteni 11:20). Într-adevăr, nu a fost Cina Domnului.
Pavel a scris pentru a le corecta comportamentul vrednic de dispreț. El le-a reamintit semnificația Mesei Domnului înainte de a le da câteva instrucțiuni practice. Apoi, El a terminat exprimându-și speranța că întâlnirile lor „nu vor rezulta în judecată.” Care este această judecată despre care Pavel vorbește? Este aceeași judecată din versetul 29. Când practici Sfânta Împărtășanie atât de greșit încât nu mai este Sfânta Împărtășanie, tu împiedici Evanghelia și oamenii suferă din cauza aceasta.
Iisus a spus: „Predicați Evanghelia Împărăției!” Este vestea bună a unei alte lumi pentru locuitorii uneia condamnate deja. Este declarația, de la Cel care a murit și a înviat din morți, că moartea nu mai are ultimul cuvânt.
Ori de câte ori ne adunăm împreună, avem ocazia de a elibera fie harul unui Împărat înviat, fie condamnarea unei lumi căzute. Vom emana fie aroma cerului, fie mirosul greu al unei lumi corupte. Acționând așa cum ne-a fost descris, corintenii o făceau pe aceasta din urmă. Ei smulgeau mâncarea unii de la alții (dacă putem spune așa), în loc de a da mulțumi. Ei înjoseau pe alții, în loc să dea har.
Dacă Corintenii ne arată cum să nu facem Sfânta Împărtășanie, atunci creștinii din Ierusalim ne arată cum să o facem corect:
42Şi ei stăruiau în învăţătura şi în comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. 43Şi fiecare suflet a fost cuprins de teamă şi multe minuni şi semne se făceau prin apostoli. 44Şi toţi cei care credeau erau împreună şi aveau toate în comun; 45şi îşi vindeau proprietăţile şi bunurile şi le împărţeau la toţi, după cum avea cineva nevoie. 46Şi în fiecare zi, stăruind într-un gând în templu şi frângând pâinea acasă, îşi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă, 47lăudând pe Dumnezeu şi fiind plăcuţi întregului popor. Iar Domnul adăuga în fiecare zi pe cei care erau mântuiţi. (Fapte 2:42-47)
Când Îl revelăm pe adevăratul Iisus la masa harului, se întâmplă lucruri bune. Cei din afară sunt atrași, bolnavilor și săracilor li împlinesc nevoile, și rezultatul este lauda și mulțumirea la adresa lui Dumnezeu. Cum arată Sfânta Împărtășanie atunci când se face bine? Ea arată ca raiul.
