[simple_tooltip content=’13 şi, părăsind Nazaretul, a venit şi a locuit în Capernaum, care este lângă mare, în ţinuturile lui Zabulon şi Neftali,
14 ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin profetul Isaia, care zice:
15 „Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, pe calea mării, dincolo de Iordan, Galileea naţiunilor:
16 poporul care stătea în întuneric a văzut o lumină mare şi celor care stăteau în ţinutul şi în umbra morţii le-a răsărit lumină.”
17 De atunci a început Iisus să predice şi să spună: „Pocăiţi-vă, pentru că s-a apropiat Împărăţia cerurilor.”
18 Şi, umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon, care se numeşte Petru, şi pe Andrei, fratele lui, aruncând un năvod în mare, pentru că erau pescari.
19 Şi le-a spus: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.”
20 Şi ei, lăsând îndată plasele, L-au urmat.
21 Şi, mergând de acolo mai departe, a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov, al lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zebedei, tatăl lor, reparându-şi plasele; şi i-a chemat.
22 Şi ei, lăsând îndată corabia şi pe tatăl lor, L-au urmat.’]Matei 4:13-22[/simple_tooltip]; [simple_tooltip content=’16 Şi, trecând pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând un năvod în mare, pentru că erau pescari.
17 Şi Isus le-a spus: „Veniţi după Mine şi vă voi face să deveniţi pescari de oameni.”
18 Şi îndată, lăsându-şi plasele, L-au urmat.
19 Şi mergând de acolo puţin mai departe, i-a văzut pe Iacov, al lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui; şi ei erau în corabie, reparând plasele.
20 Şi îndată i-a chemat; şi, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedei, în corabie, cu cei tocmiţi, au mers după El.’]Marcu 1:16-20[/simple_tooltip]; [simple_tooltip content=’31 Şi a coborât la Capernaum, cetate a Galileii, şi îi învăţa în sabat.
32 Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, deoarece cuvântul Lui era cu autoritate.’]Luca 4:31-32[/simple_tooltip]; [simple_tooltip content=’36 Şi era o profetesă, Ana, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer (ea era mult înaintată în vârstă şi trăise cu soţul ei şapte ani de la fecioria ei,
37 ea însăşi fiind văduvă până la optzeci şi patru de ani), şi nu se depărta de la templu, slujind noapte şi zi cu posturi şi cu rugăciuni;
38 şi ea, suindu-se la templu în acelaşi ceas, Îl lăuda pe Domnul şi vorbea despre El tuturor acelora care aşteptau răscumpărarea în Ierusalim.
39 Şi, după ce au împlinit tot ce era după legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.
40 Şi Copilaşul creştea şi Se întărea, umplându-Se de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.’]Luca 2:36-40[/simple_tooltip]
Şi, trecând pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând un năvod în mare, pentru că erau pescari. (Marcu 1:16)
Iisus nu a ales niciodată un apostol dintre oamenii religioși. Fiecare dintre cei doisprezece ucenici ai Săi era din lumea seculară. Nu pentru că Dumnezeu nu i-a iubit pe cei care erau religioși, doar că majoritatea celor care făceau parte din sistemul religios nu aveau prea multă credință în El. Ei erau atât de legați de propria sfințenie și de aspectul exterior al religiei, încât au omis relația personală cu El.
Una dintre cele mai frecvente greșeli pe care oamenii religioși o fac este să-și pună credința în ei înșiși. Ei cred că Dumnezeu îi acceptă și îi folosește datorită stilului lor de viață sfânt sau a abilităților speciale. Pavel a spus: „Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebuneşti ale lumii, ca să-i facă de ruşine pe cei înţelepţi. Şi Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele tari. Dumnezeu a ales lucrurile de jos ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba chiar lucrurile care nu sunt, ca să desfiinţeze lucrurile care sunt.” (1 Corinteni 1:27-28). Aceasta îi descrie pe cei doisprezece.
Oamenii care își recunosc propriile incapacități și slăbiciuni depind mai mult de Dumnezeu, din necesitate. Acela este modul pe care Dumnezeu Îl vrea. El caută constant pe cineva care recunoaște că este nimic fără El. Atunci El poate face ceva prin ei [simple_tooltip content=’Pentru că ochii Domnului cutreieră tot pământul, ca să Se arate tare pentru cei cu inima în totul pentru El. Ai lucrat nebuneşte în privinţa aceasta şi de acum înainte vei avea războaie.’](2 Cronici 16:9)[/simple_tooltip].
În loc să te gândești la toată responsabilitatea ta astăzi, răspunde la abilitatea Lui. Golește-te de tine însuți și permite-I să fie totul pentru tine. Vei fi surprins de cât de multe vei realiza și de cât de bine te vei simți.
