Iisus deci, cunoscând că au de gând să vină şi să-L ia ca să-L facă împărat, S-a retras din nou în munte, El singur. (Ioan 6:15)
Iisus „în toate a fost ispitit asemenea nouă, totuşi fără păcat” [simple_tooltip content=’Fiindcă nu avem un mare preot care nu poate să simtă compasiune pentru neputințele noastre, ci în toate a fost ispitit asemenea nouă, totuși fără păcat.’](Evrei 4:15)[/simple_tooltip]. Pentru El, ispita de a se supune mulțimii și de se înălța pe Sine trebuie să fi fost acolo, dar El nu i-a răspuns. El a venit să facă voia Tatălui și nu voia Lui [simple_tooltip content=’pentru că am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.’](Ioan 6:38)[/simple_tooltip], așa că S-a retras imediat dintre toți și Și-a petrecut toată noaptea în rugăciune cu Tatăl Său. Rugăciunea prelungită este un antidot pentru ispita mândriei și va lucra o smerenie în viața ta, după felul lui Dumnezeu.
În [simple_tooltip content=’Sunt crucificat împreună cu Hristos totuși trăiesc, dar nu eu, ci Hristos trăiește în mine; și viața pe care o trăiesc acum în carne, o trăiesc prin credința Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.’]Galateni 2:20[/simple_tooltip], Pavel a învățat despre moartea față de sine, și este foarte important să observăm cum are loc această moarte. Pavel a spus că a murit prin ceea ce Iisus a făcut. El a experimentat această moarte pur și simplu luând în considerare ca fiind așa ceea ce se întâmplase deja prin Hristos. [simple_tooltip content=’Tot așa și voi înșivă, socotiți-vă a fi morți într-adevăr față de păcat, dar vii pentru Dumnezeu prin Iisus Hristos, Domnul nostru.’](Romani 6:11)[/simple_tooltip]
Unii credincioși au dus astăzi doctrina morții față de sine într-o extremă și, în loc să fie liberi de sine, ei sunt total concentrați pe sine. Se gândesc constant la sine. Poate fi în termeni negativi, dar este încă egocentric. O persoană cu adevărat smerită este aceea care este centrată pe Hristos. A muri față de sine nu este o ură a sinelui, ci mai degrabă o iubire mai mare pentru Hristos decât pentru sine.
Există religii false care predică o negare a sinelui. Trebuie să fim nu doar morți față de noi înșine, ci vii pentru Dumnezeu. Concentrarea pe negarea sinelui fără întronarea lui Hristos duce la legalism. Adevărata smerenie nu este o reprimare a sinelui, sau o ură fată de sine, sau față de realizările noastre. Smerenia este pur și simplu o conștientizare că tot ceea ce avem și suntem este un dar de la Dumnezeu. Prin urmare, numai o persoană care Îl recunoaște pe Dumnezeu poate acționa într-o adevărată smerenie.
Astăzi, poți fi smerit ca Iisus, dacă te pierzi pe tine însuți în El. Fii consumat cu ceea ce El dorește să facă, cum vrea El să slujească altora prin tine, și ce spune și simte El. Atunci, pur și simplu vei păși în smerenia Lui.
