12Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu trăiește în noi și dragostea Lui este desăvârșită în noi. [simple_tooltip content=’7 Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții, pentru că dragostea este din Dumnezeu; și fiecare ce iubește, este născut din Dumnezeu și Îl cunoaște pe Dumnezeu.

8 Cel ce nu Îl iubește nu cunoaște pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.

9 În aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu față de noi, că Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu născut, ca noi să trăim prin El.

10 În aceasta este dragostea, nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit și L-a trimis pe Fiul Său să fie ispășirea pentru păcatele noastre.

11 Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi și noi suntem datori să ne iubim unii pe alții.

12 Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu trăiește în noi și dragostea Lui este desăvârșită în noi.

13 Prin aceasta știm că rămânem în El și El în noi, fiindcă ne-a dat din Duhul Său.

14 Și noi am văzut și aducem mărturie că Tatăl L-a trimis pe Fiul să fie Salvatorul lumii.

15 Oricine va mărturisi că IIsus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el și el în Dumnezeu.

16 Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care Dumnezeu o are față de noi. Dumnezeu este dragoste; și cel ce rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu în el.

17 În aceasta este făcută desăvârșită dragostea noastră, ca să avem cutezanță în ziua judecății, pentru că așa cum este El, așa suntem noi în această lume.

18 În dragoste nu este teamă, ci dragostea desăvârșită alungă afară teama, pentru că teama poartă chinul. Iar cel ce se teme, nu este făcut desăvârșit în dragoste.

19 Noi Îl iubim pentru că întâi El ne-a iubit.

20 Dacă cineva spune: „Eu îl iubesc pe Dumnezeu,” și îl urăște pe fratele său, este un mincinos, fiindcă cel ce nu îl iubește pe fratele său, pe care l-a văzut, cum poate să Îl iubească pe Dumnezeu, pe care nu L-a văzut?

21 Și avem această poruncă de la El ca: Cel ce iubește pe Dumnezeu să îl iubească și pe fratele său.’](1 Ioan 4:7-21)[/simple_tooltip]

 

Dislexia este o afecțiune care determină o persoană să vadă lucrurile invers. De exemplu, cuvântul G-O-D arată ca D-O-G pentru o persoană dislexică. Aceasta poate fi o problemă serioasă, deoarece există o diferență mare între Dumnezeu și un câine.

Dislexia spirituală se găsește la oamenii religioși, determinându-i să vadă invers adevărurile lui Dumnezeu. Oamenii religioși cred că totul se întâmplă din cauza lor, dar Biblia spune că totul se întâmplă din cauza lui Dumnezeu. 1 Ioan 4:12 este un exemplu perfect în acest sens. Oamenii religioși vor ca Dumnezeu să locuiască în ei, așa că încearcă să-i iubească pe ceilalți, gândindu-se că aceasta va face ca dragostea Lui să locuiască în ei. Dar aceasta este exact opusul celor spuse de Ioan.

Iubindu-i pe ceilalți nu-L determină pe Dumnezeu să locuiască în noi sau să ne iubească, ci Dumnezeu locuind în noi și experimentând iubirea Lui ne determină să-i iubim pe ceilalți. Actele noastre de sfințenie nu Îl determină pe Dumnezeu să ne iubească, dar experimentând iubiria Lui ne determină să acționăm sfânt. Aceasta este diferența dintre religie și creștinismul adevărat.

Religia ne spune ce trebuie să facem pentru a fi într-o stare corectă cu Dumnezeu. Creștinismul adevărat ne spune că suntem drepți în fața lui Dumnezeu prin credința noastră în Hristos, iar acțiunile drepte urmează în mod firesc. Nu putem umbla în Duhul negând firea mai mult decât putem aduce lumină într-o cameră împingând întunericul. Trebuie să aprindem lumina pentru a alunga întunericul. La fel, trebuie să umblăm în Duhul pentru a nu se împlini pofta firii [simple_tooltip content=’Spun, așadar: Umblați în Duhul și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii.’](Gal. 5:16)[/simple_tooltip].

Nu poți da mai departe ceea ce nu ai! Pentru a elibera pe altcineva, trebuie să fii liber. Lasă-L pe Domnul să te umple cu dragostea Lui astăzi și îi vei iubi automat pe ceilalți. Umblă în Duhul, și nu vei împlini pofta firii.