Matei 15:21-39; Marcu 7:24-37; 8:1-10
Dar Iisus i-a spus: „Lasă să se sature întâi copiii, pentru că nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei.” (Marcu 7:27)
Deși Iisus a venit să le împlinească iudeilor promisiunea lui Dumnezeu despre Mesia, El a venit de asemenea să ofere mântuire neamurilor. Iisus a știut cu siguranță acest lucru și slujise deja la nenumărate neamuri, fără nici un fel de dispreț. Totuși, în Marcu, El este foarte nepoliticos cu femeia siro-feniciană. Iisus nu putea fi forțat să-i slujească fiicei acestei femei dacă nu ar fi voia Lui de a face acest lucru; prin urmare, tăcerea și răspunsul Său asupru față de această femeie trebuie să fi fost concepute pentru a obține un rezultat evlavios.
Smerenia este un ingredient important al credinței. Această femeie era străină de legământul promisiunii și nu avea nici un drept de a cere ceva. Deși a căzut la picioarele Lui, El știa ce era cu adevărat în inima ei. Tăcerea lui Iisus și apoi compararea ei cu un câine ar fi jignit cu siguranță o persoană arogantă, și este posibil ca tocmai din acest motiv Iisus să-i fi încercat credința. El nu a fost nevoit să facă aceasta cu sutașul din [simple_tooltip content=’6 Şi Iisus mergea împreună cu ei. Dar deja, pe când El nu era departe de casă, centurionul a trimis la El pe nişte prieteni, spunându-I: „Doamne, nu Te osteni, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu.
7 De aceea nici pe mine însumi nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune un cuvânt şi slujitorul meu se va vindeca.”’]Luca 7:6-7[/simple_tooltip]. Sutașul nu a căzut la picioarele Lui, dar Iisus știa că este smerit în inima lui.
Fără îndoială, aceastei femeie trebuia să-i fie încercată credința pentru a-i aduce inima într-un loc al smereniei. Doar în acest fel ar fi știut cu adevărat că minunea pe care a primit-o nu a avut nici o legătură cu ea, ci s-a datorat doar harului lui Dumnezeu care i-a fost arătat. A fost nevoie de o mare smerenie pentru a se clasa pe ea și pe fiica ei în aceeași categorie cu câinii, și i-a dovedit lui Iisus că știa că ea este o păcătoasă care are nevoie de un salvator.
Adevărul este că fără Iisus, și tu ai fost doar un câine care încerca să-I facă pe plac și să obțină afecțiune de la un Stăpân cu care nu ar putea comunica sau nu s-ar putea înțelege cu adevărat. Tot ce puteai face era să cerșești orice ai nevoie și să speri că El te-a binecuvântat. Dar astăzi poți sărbători adevărul că ești chiar propriul Său copil. Poți comunica cu El, să-L înțelegi și să știi că El te-a aprovizionat deja cu tot ce ai nevoie prin sângele Fiului Său. Aleluia!
