Dar cel ce va îndura până la sfârşit, acela va fi salvat. (Matei 24:13)
Aici Iisus învață că un credincios trebuie să persevereze în credință pentru a primi salvarea completă. Salvarea este un dar care nu poate fi câștigat sau menținut prin faptele noastre. Trebuie să fie primită prin credință și există un efort din partea noastră pentru a menține această credință.
Sfințenia nu va produce o relație cu Dumnezeu, iar lipsa sfințeniei nu îÎ va face pe Dumnezeu să ne întoarcă spatele. El Se raportează la noi conform credinței noastre în Iisus, nu conform faptelor noastre. Sfințenia îl va opri pe Satan să ne fure credința, în timp de lipsa sfințeniei este o invitație deschisă pentru ca diavolul să facă ce-i mai rău. O persoană care vrea să îndure până la final nu poate să aibă un stil de viață care să-i permită accesul liber lui Satan.
Deși Dumnezeu nu ne impută păcatele, nu ne putem permite luxul de a păcătui deoarece îi permite lui Satan să aibă acces la noi. Când un creștin păcătuiește, și îi oferă diavolului oportunitatea de a produce moarte în viața sa, modalitatea de a opri aceasta este să mărturisească păcatul. Dumnezeu este credincios și drept încât să ia iertarea, care este deja prezentă în duhurile noastre născute din nou, și să o elibereze în trupul nostru [simple_tooltip content=’Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate.’](1 Ioan 1:9)[/simple_tooltip], îndepărtându-l astfel pe Satan și întăriturile sale.
Sfințenia este un produs secundar al unei relații intime cu Dumnezeu; nu produce o relație cu Dumnezeu. Este în natura unui creștin să dorească să facă bine. Dacă te-aș întreba, „Chiar vrei să păcătuiești?” ai spune nu, pentru că trăiești din noua ta natură a neprihănirii lui Dumnezeu. Amintește-ți acest adevăr astăzi, ori de câte ori diavolul vine să te ispitească, și păstrează credința!
