Luca 7:36; 8:3; Matei 12:24-31; Marcu 3:22-30

De aceea vă spun: ‘Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului nu va fi iertată oamenilor.’ (Matei 12:31)

 

În aceste pasaje ale Scripturii, Iisus a spus că hula împotriva Duhului Sfânt atribuia diavolului lucrarea Duhului Sfânt. Mulți oameni din Biblie au făcut acest lucru, inclusiv Saul din Tars, care a devenit apostolul Pavel. Cu toate acestea, în 1 Timotei 1:13, Pavel a spus că a primit milă cu privire la hula sa, deoarece a făcut-o „neștiind, în necredință.” Prin urmare, hula împotriva Duhului Sfânt, de care ne-a avertizat Iisus, trebuie să fie o clevetire împotriva Duhul Sfânt intenționată și cu bună știință.

Aceasta este o paralelă cu Evrei 6:4-6, unde sunt puse calificări pe cei care se ies de sub har. Acest pasaj indică faptul că doar un creștin matur poate să comită un astfel de lucru. De asemenea, afimațiile pripite rostite împotriva Duhului Sfânt în ignoranță sau necredință, de către cei care nu știu cu adevărat ce spun, pot fi iertate. Aceasta nu este hula împotriva Duhului Sfânt.

Din perspectiva noastră umană, nu se poate trage nici o linie clară cu privire la momentul în care cineva devine responsabil pentru blasfemii și a comis acest păcat de neiertat. Putem fi siguri că Dumnezeu cunoaște inimile tuturor oamenilor și El va judeca aceasta în mod corect în privința acestui lucru. Cuvântul Său ne arată că atunci când cineva devine un „reprobat/condamnat,” el pierde orice convingere din partea Duhului Sfânt (Romani 1:28). Prin urmare, oricine este convins și se pocăiește pentru că ar fi hulit împotriva Duhul Sfânt încă nu a ajuns în locul unde este de neiertat; pentru că dacă ar fi ajuns, nu i-ar păsa.

Dacă îți menții inima delicată și sensibilă la Duhul Sfânt, nu vei avea nici o grijă cu privire la săvârșirea acestui păcat. Ascultă-L  cu atenție astăzi!