38 Iar fariseul s-a mirat, văzând că El nu S-a spălat întâi, înainte de masă. [simple_tooltip content=’37 Iar pe când vorbea, un fariseu L-a rugat să prânzească la el; şi, intrând, El S-a aşezat la masă. 38 Iar fariseul s-a mirat, văzând că El nu S-a spălat întâi, înainte de masă. 39 Domnul însă i-a zis: „Acum voi, fariseilor, curăţaţi exteriorul paharului şi al farfuriei, dar lăuntrul vostru este plin de jefuire şi de răutate. 40 Nebunilor, oare Cel care a făcut exteriorul, n-a făcut şi interiorul? 41 Dar mai bine daţi milostenie din cele dinăuntru; şi, iată, toate vor fi curate pentru voi.’](Luca 11:37-41)[/simple_tooltip]
Un semn sigur al erorii legalismului este modul greșit în care gândim, așa cum putem vedea și în cazul fariseilor. Nu este menționat niciunde în Scriptuă că Fariseii s-au minunat de lucrările minunate ale lui Iisus. Ei erau prea ocupați să caute lucruri pe care să le critice. [simple_tooltip content=’Şi Îl pândeau dacă-l va vindeca în sabat, ca să-L poată acuza.’](Marcu 3:2)[/simple_tooltip]. S-au minunat că Iisus nu S-a spălat pe mâini. Acesta este un exemplu clasic că „au strecurat țânțarul și au înghițit cămila.” [simple_tooltip content=’Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul, dar înghiţiţi cămila!’](Matei 23:24)[/simple_tooltip].
Cei ce caută să-și câștige neprihănirea prin faptele legii se consumă cu “a face,” timp în care cei ce primesc neprihănirea prin credință mărturisesc ceea ce deja a fost făcut. Aceasta este o diferență simplă, dar profundă. Dacă noi încă „facem” ca să Îl determinăm pe Dumnezeu să facă ceva în viața noastră, atunci încă funcționăm sub mentalitatea „legii,” care nu este în credință [simple_tooltip content=’iar legea nu este din credinţă; ci: „acela care va face acestea va trăi prin ele.”’](Galateni 3:12)[/simple_tooltip]. Când doar credem și mărturisim ceea ce deja a fost asigurat prin Hristos, creștem în har prin credință.
O persoană care trăiește după lege și o personă care trăiește prin har ar putea avea fapte similare de sfințenie, dar motivația lor este total diferită. Persoana legalistă se concentrează pe ceea ce trebuie să facă, în timp ce persoana care trăiește prin credință se concentrează pe ceea ce Iisus deja a făcut pentru ea. De exemplu, Scriptura ne învață să marturisim cu gura, să credem în inima noastră, și vom primi de la Dumnezeu [simple_tooltip content=’Adevărat vă spun că oricine va zice muntelui acestuia: «Ridică-te şi aruncă-te în mare», şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se face, va avea orice va spune.’](Marcu 11:23)[/simple_tooltip]. Legalistul gândește că Îl poate determina pe Dumnezeu să îl vindece dacă mărturiseste că ”prin rănile Lui sunt vindecat.” Persoana care înțelege harul lui Dumnezeu va mărturisi, “prin rănile Lui sunt vindecat,” deoarece ea chiar crede ca Iisus deja a obținuit vindecarea pe Cruce.
Analizându-ți modul în care gândești este cea mai simplă cale să discerni dacă acționezi prin credință sau prin legalism. Dacă motivația ta este să fii acceptat de Dumnezeu, sau să Îl determini pe Dumnezeu să facă ceva pentru tine, atunci acesta este legalism. Dacă trăiești în întregime prin credință și prin gratitudine pentru ceea ce Hristos deja a făcut pentru tine, acesta este har. Alege ca mentalitatea ta să fie în har, deoarece Iisus a furnizat tot ce ai nevoie, și toate lucrurile ce țin de a trăi o viață evlavioasă [simple_tooltip content=’După cum puterea Sa divină ne-a dat toate cele privitoare la viaţă şi evlavie, prin cunoştinţa Celui care ne-a chemat prin glorie şi virtute,’](2 Petru 1:3)[/simple_tooltip].
