17Așa și credința, dacă nu are fapte, este moartă, fiind singură. [simple_tooltip content=’14 Care este folosul, frații mei, dacă cineva spune că are credință și nu are fapte? Poate această credință să îl salveze?
15 Și dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de mâncarea zilnică,
16 Iar unul dintre voi ar spune acestora: „Plecați în pace, încălziți-vă și săturați-vă,” dar nu ați da acestora cele necesare trupului, ce folos?
17 Așa și credința, dacă nu are fapte, este moartă, fiind singură.
18 Dar va spune cineva: „Tu ai credință și eu am fapte;” arată-mi credința ta fără faptele tale și eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele.
19 Tu crezi că este un singur Dumnezeu; bine faci; și dracii cred și tremură.
20 Dorești dar să știi, omule deșert, că este moartă credința despărțită de fapte?
21 Avraam, tatăl nostru, nu prin fapte a fost declarat drept, când a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar?
22 Vezi cum credința lucra împreună cu faptele lui, și prin fapte, credința a fost desăvârșită?
23 Și a fost împlinită scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a atribuit pentru dreptate;” și a fost numit prietenul lui Dumnezeu.
24 Vedeți așadar cum prin fapte este declarat drept omul și nu doar prin credință.
25 Tot așa și curva Rahab, nu prin fapte a fost declarată dreaptă, când a primit mesagerii și i-a trimis afară pe altă cale?
26 Căci după cum trupul despărțit de duh este mort, tot așa și credința despărțită de fapte este moartă.’](Iacov 2:14-26)[/simple_tooltip]
Pe 30 decembrie 1973, m-am rănit foarte tare la spate. Am suferit durere îngrozitoare și nu puteam sta drept. Abia puteam să vorbesc și omoplații aproape că se atingeau unul de altul. Era cu o seară înainte să fiu ordinat în lucrare, și tot ce puteam să mă gândesc era la ce mărturie teribilă ar fi aceasta la hirotonisirea mea.
M-am rugat în credință că am fost vindecat, și apoi am început să rezist durerii și diavolului, acționând pe rugăciunea mea de credință. Am făcut flotări, genoflexiuni, m-am aplecat și mi-am atins degetele de la picioare și orice altceva nu simțeam să fac. A fost o îmbunătățire, dar nu am avut o vindecare totală. Am făcut un duș și mi-am spălat părul pentru a mă pregăti pentru serviciul divin. M-a durut îngrozitor să-mi aplec capul sub duș, dar știam că sunt vindecat și eram hotărât să mă comport ca atare. Între prima și a doua clătire toată durerea a dispărut și am fost complet normal.
Imaginează-ți o persoană într-o clădire care arde. Ea crede că va muri dacă nu va ieși din clădire, dar rămâne acolo. Este nebunesc, nu-i așa? De asemenea, credința fără o acțiune corespunzătoare nu este deloc credință autentică. Trebuie să acționăm în funcție de ceea ce credem. În cazul meu, aveam nevoie de vindecare a spatelui, așa că mi-am folosit spatele de parcă eram deja vindecat – pentru că eram!
Oamenii care spun că Îl cred pe Dumnezeu pentru prosperitate, dar nu dau, se înșală pe ei înșiși. O persoană care spune, „Sunt vindecat,” dar continuă să acționeze ca un bolnav și se bazează pe simptomele sale, ucide orice credință pe care o are. O persoană care mijlocește pentru cineva și apoi se îngrijorează dacă se va întâmpla ceva, nu acționează în credință. Trebuie să se acționeze în adevărata credință biblică. Prin urmare, acționează asupra a ceea ce crezi azi.
