După cum am văzut în ultimul articol, adevărata pocăință este evidențiată prin întoarcerea la Dumnezeu.
Definiția ta despre pocăință va dezvălui dacă trăiești sub har sau fapte. În Vechiul Legământ, păcătoșii se pocăiau prin a aducea unei jertfe de ispășire și mărturisind păcatele lor [simple_tooltip content=’atunci să-şi mărturisească păcatul pe care l-a făcut şi să întoarcă pentru vina lui suma întreagă şi să adauge la ea a cincea parte şi s-o dea aceluia faţă de care s-a făcut vinovat.’](Numeri 5:7)[/simple_tooltip]. Dar în Noul Legământ, noi aducem o jertfă de laudă și Îi mărturisim numele [simple_tooltip content=’Prin El deci să-I aducem neîncetat jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.’](Evrei 13:15)[/simple_tooltip].
Mărturisirea pare a fi un subiect sensibil, deoarece dacă crezi că mărturisirea păcatelor este o condiție necesară pentru a primi iertarea, atunci ești în pericolul de a pune deoparte harul lui Dumnezeu.
Există un singur verset din Biblie în care mărturisirea noastră este legată de iertarea lui Dumnezeu, iar acesta este:
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate. (1 Ioan 1:9)
În acest pasaj, Ioan scrie celor necredincioși care au fost înșelați deoarece credeau că sunt fără păcat [simple_tooltip content=’Dacă zicem că nu avem păcat, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este în noi.’](v.8)[/simple_tooltip]. De unde știu că Ioan vorbește cu necredincioșii și nu cu creștinii? Pentru că se adresează oamenilor care umblă în întuneric [simple_tooltip content=’Dacă zicem că avem comuniune cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu practicăm adevărul.’](v.6)[/simple_tooltip], care trebuie să fie purificați de orice nedreptate [simple_tooltip content=’Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate’](v.9)[/simple_tooltip] și care, insistând că nu au păcătuit niciodată, Îl fac pe Dumnezeu să fie un mincinos [simple_tooltip content=’Dacă zicem că nu am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.’](v.10)[/simple_tooltip].
Ce mesaj are Ioan pentru păcătoșii care nu cred că sunt păcătoși? „Recunoaște starea ta păcătoasă, întoarce-te la Dumnezeu și primește darul Lui de iertare.”
În cele două situații în care vedem cuvântul „păcate” în 1 Ioan 1:9, este folosit substantivul grecesc hamartia. Potrivit binecunoscutului învățător biblic William Vine, hamartia („a nu avea parte în,” „a rata ținta”) indică „un principiu sau o sursă de acțiune, sau un element interior care produce acte. . . un principiu sau o putere de guvernare. ” Cu alte cuvinte, se referă la principiul păcatului, sau la starea noastră păcătoasă din pricina păcatului lui Adam. Folosind forma de substantiv a acestui cuvânt, Ioan nu se referea în mod clar la comiterea de acte individuale de păcat, deoarece ar fi folosit forma verbului, hamartano.
În lumina acestor lucruri, poți vedea că 1 Ioan 1:9 nu vorbește despre mărturisirea păcatelor noastre de fiecare dată când păcătuim în gânduri sau în fapte. De aceea este în primul rând un verset de salvare, care încurajează păcătosul să recunoască și să mărturisească starea lui păcătoasă sau „păcătoșenia,” pentru a dobândi nașterea din nou prin credința în Domnul nostru Iisus Hristos, și înlocuindu-i-se starea lui păcătoasă prin Adam cu un nou statut neprihănit prin Hristos. Doctrina eretică gnostică nu susținea o credință în starea păcătoasă a omului. Ioan s-a adresat acestei erezii într-un mod direct în primul capitol al epistolei lui, încurajând gnosticii să-și mărturisească starea lor păcătoasă și să primească iertarea totală a Domnului și curățirea totală a tuturor nedreptăților lor prin lucrarea Lui terminată la cruce.
În capitolul al doilea, Ioan scrie pentru sfinți, și ce le spune despre comiterea păcatelor după ce am devenit credincioși? Ioan răspunde la această întrebare în versetul 1:
Copilaşii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi; şi, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Iisus Hristos, Cel drept; (1 Ioan 2:1)
De data aceasta, cuvintele „păcat” și „păcate” sunt verbul grecesc hamartano. Ioan se referă acum la faptul că credincioșii comit păcate – gândurile și faptele lor păcătoase. Ce spune Ioan despre acest lucru? El ne reamintește că atunci când nu reușim ca credincioși, avem un Avocat la Tatăl – Iisus Hristos.
Din cauza Domnului nostru Iisus și a ceea ce El a realizat la cruce, avem iertare și noi încă mai stăm neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, chiar și atunci când ratăm. După cum apostolul Pavel a reamintit credincioșilor corinteni care au eșuat, că ei sunt încă templul Duhului Sfânt, Ioan ne amintește de cine suntem în Hristos și cine este Cel care ne reprezintă la dreapta lui Dumnezeu.
Vreau să enumăr trei motive pentru care nu trebuie să ne mărturisim păcatele pentru a fi iertate:
Tu ai fost iertat prin sângele Lui
Sub legea vechiului legământului, nu putea exista iertare fără vărsarea sângelui [simple_tooltip content=’şi aproape toate sunt curăţite cu sânge, potrivit legii, şi fără vărsare de sânge nu este iertare.’](Evrei 9:22)[/simple_tooltip]. Ceea ce legea a prefigurat, Hristos a împlinit. La Cina cea de Taină, Iisus a explicat baza iertei noastre:
pentru că acesta este sângele Meu, al noului legământ, cel care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor. (Matei 26:28)
Observă absența oricărui calificativ. Iisus nu a spus, „… cu condiția să mărturisească mai întâi.” Este sângele Său de la început până la sfârșit. 1 Ioan 1 s-ar putea să-ți fi dat impresia că păcătoșii sunt iertați numai când mărturisesc. Dar Ioan arată clar că nu este mărturisirea noastră, ci „sângele lui Iisus Hristos (care) ne curăță de orice păcat” [simple_tooltip content=’Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El este în lumină, avem comuniune unii cu alţii şi sângele lui Iisus Hristos, Fiul Său, ne curăţeşte de orice păcat.’](1 Ioan 1:7)[/simple_tooltip].
Tu ai fost iertat în conformitate cu bogățiile harului lui Dumnezeu
în El avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea greşelilor, după bogăţiile harului Său, (Efeseni 1:7)
Care este măsura limitativă a iertării lui Dumnezeu? Este performanța noastră? Este starea mărturisirii noastre? Nu! Noi suntem iertați potrivit bogățiilor harului lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este zgârcit cu harul. Cum știm că Dumnezeu este îndurător? Pentru că El ne-a iertat și iertarea Lui este un dar de 100%. Dacă trebuie să faci ceva pentru a o obține, atunci nu mai este un dar, ci o obligație, și Dumnezeu nu îți datorează nimic. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să-l primești, și singurul mod în care nu îl vei primi este dacă încerci să-l câștigi prin mărturisire sau alte fapte moarte.
Tu ai fost chemat să fii conștient de Hristos, nu conștient de păcat
Căutaţi dar întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea vi se vor da pe deasupra. (Matei 6:33)
Când vei căuta mai întâi Împărăția Sa și neprihănirea Lui, toate nelegiuirile tale vor fi rezolvate. Fă-L pe Iisus concentrarea ta. [simple_tooltip content=’Altfel, nu ar fi încetat ele să fie oferite? Pentru că închinătorii trebuiau să nu mai aibă conştiinţa păcatelor, odată curăţaţi.’]Evrei 10:2[/simple_tooltip] spune că nu ar trebui să fim conștienți de păcatele noastre. Cum putem mărturisi ceva despre care nu suntem conștienți? Așa cum crede un om, el este [simple_tooltip content=’Fiindcă aşa cum gândeşte în inima lui, aşa este el; Mănâncă şi bea, îţi spune el; dar inima lui nu este cu tine.’](Proverbe 23:7)[/simple_tooltip]. Dacă te gândești la tine ca la un păcătos reformat salvat prin har, nu vei fi niciodată altceva decât un păcătos. Este inteligent pentru păcătoși să-și mărturisească păcatele [simple_tooltip content=’Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate.’](1 Ioan 1:9)[/simple_tooltip], când mărturisirea înseamnă a fi de acord cu Dumnezeu despre nevoia lor de Mântuitor. Dar când un creștin mărturisește pentru a fi iertat, se comportă ca un păcătos. El a devenit un credincios necredincios, o contradicție vie. El este ca o persoană căsătorită care se comportă ca și cum ar fi singură. Vezi-te cum Dumnezeu te vede. Dumnezeu te numește un fiu [simple_tooltip content=’Dar, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu a trimis de la Sine în inimile noastre pe Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava, Tată!“’](Galateni 4:6)[/simple_tooltip]. Mărturisește ceea ce ești, nu ceea ce ai fost. Mărturisește statutul de fiu nu statutul de păcătos.
Nicăieri în Noul Testament nu găsești că credincioșii își mărturisesc păcatele pentru a fi iertați. Mărturisirea pentru a fi iertat este o tradiție extra-biblică a bisericii. Este unul din acele lucruri care par corecte pentru om, dar în cele din urmă duce la moarte [simple_tooltip content=’Este o cale care pare dreaptă omului, dar la sfârşitul ei sunt căile morţii.’](Proverbe 14:12)[/simple_tooltip]. Este o lucrare a firii care ucide credința, anulează harul și tratează ca și nesfânt sângele legământului care ne sfințește.
De ce să mărturisești, totuși?
Cuvântul „mărturisire” din 1 Ioan 1:9 este homologeo în greacă, care înseamnă „a spune același lucru ca” sau „a fi de acord.” Prin urmare, a mărturisi păcatele noastre este a spune aceleași lucruri despre păcatele noastre precum Dumnezeu o face: că este păcat și că păcatele noastre au fost iertate și spălate de sângele Domnului nostru Iisus Hristos [simple_tooltip content=’şi de la Isus Hristos, Martorul credincios, Întâiul-născut din morţi şi Mai-Marele împăraţilor pământului. A Aceluia care ne iubeşte şi ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său’](vezi Apocalipsa 1:5)[/simple_tooltip]. Când ai păcătuit și îți dai seama că ai păcătuit, adevărata mărturisire este a fi de acord cu Cuvântul lui Dumnezeu exprimând recunoștința față de El pentru realitatea iertării tale în Hristos.
Adevărata mărturisire este un răspuns pozitiv la ceva pe care Dumnezeu a făcut deja. Este verbalizarea credinței în bunătatea Lui și recunoașterea dependenței de El [simple_tooltip content=’Că, dacă vei mărturisi cu gura ta pe Domnul Isus şi vei crede în inima ta că Dumnezeu l-a înviat dintre morţi, vei fi salvat. Căci cu inima omul crede pentru dreptate; şi cu gura mărturisirea este făcută pentru salvare.’](Romani 10:9-10)[/simple_tooltip]. Este a spune: „Mulțumesc Iisuse, pentru sângele Tău care a fost vărsat pentru iertarea mea. Datorită Ție, eu sunt iertat! ”
Poți vedea că răspunsul Bibliei la a birui păcatul este întotdeauna de a le reaminti credincioșilor identitatea lor neprihănită în Hristos? Aceasta nu este pentru a ne încuraja să păcătuim, ci să ne încurajeze de a ne uita la Domnul nostru Iisus, să vedem pacatele noastre pedepsite la cruce și să trăim victorios și glorios pentru El. Aceasta este ceea ce înseamnă adevărata pocăință – întoarcerea la cruce și revenirea la harul Său! Când tu eșuezi, reamintește-ți că poți vorbi sincer cu Dumnezeu despre eșecul tău, dar fă-o cu o revelație a crucii Domnului nostru Iisus. Vezi păcatele tale pedepsite în trupul Său și primește din nou iertarea Sa și favorul nemeritat de a domni peste păcatele tale.
Știind că ai fost iertat prin harul lui Dumnezeu este cel mai bun lucru din lume! Iertarea este un dar minunat și merită protejat; nu lăsa pe nimeni să o ia de la tine. Nu permite nimănui să te taxeze pentru ce a plătit deja Iisus.
