În [simple_tooltip content=’1 Şi va fi aşa: dacă vei asculta cu tot dinadinsul de glasul Domnului Dumnezeului tău, ca să iei seama să împlineşti toate poruncile Lui pe care ţi le poruncesc astăzi, Domnul Dumnezeul tău te va înălţa mai presus de toate naţiunile pământului.
2 Şi toate aceste binecuvântări vor veni peste tine şi te vor ajunge, dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău.
3 Vei fi binecuvântat în cetate şi vei fi binecuvântat în câmp.
4 Rodul pântecelui tău va fi binecuvântat, şi rodul ogorului tău, şi rodul animalelor tale, fătul vacilor tale şi înmulţirea turmei tale.
5 Coşniţa ta va fi binecuvântată, şi albia ta de frământat.
6 Vei fi binecuvântat când vei intra şi vei fi binecuvântat când vei ieşi.
7 Domnul va face pe vrăjmaşii tăi, care se ridică împotriva ta, să fie bătuţi înaintea ta; pe o cale vor ieşi împotriva ta şi pe şapte căi vor fugi dinaintea ta.
8 Domnul va porunci să vină binecuvântare peste tine în grânarele tale şi pe orice vei pune mâna; şi te va binecuvânta în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.
9 Domnul te va întări ca popor sfânt pentru El, cum ţi-a jurat, dacă vei păzi poruncile Domnului Dumnezeului tău şi vei umbla în căile Lui.
10 Şi toate popoarele pământului vor vedea că eşti numit după Numele Domnului şi se vor teme de tine.
11 Şi Domnul te va face să prisoseşti în bunătăţi, în rodul pântecelui tău şi în fătul animalelor tale şi în rodul ogorului tău, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor tăi să ţi-o dea.
12 Domnul îţi va deschide vistieria Sa cea bună, cerurile, ca să dea ploaie ţării tale la timpul ei şi să binecuvânteze tot lucrul mâinii tale; şi vei da cu împrumut multor naţiuni, dar tu nu vei lua cu împrumut.
13 Şi Domnul te va pune cap, iar nu coadă, şi vei fi numai deasupra şi nu vei fi dedesubt, dacă vei asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tău, pe care ţi le poruncesc astăzi, ca să le păzeşti şi să le faci,’]Deuteronom 28:1-13[/simple_tooltip], sunt enumerate recompensele și binecuvântările ascultării perfecte față de lege. Cu toate acestea, din moment ce nimeni, cu excepția lui Iisus, nu a ascultat vreodată perfect legea, cu toții suntem descalificați de aceste binecuvântări pe baza performanțelor noastre. Vestea bună este că aceste binecuvântări fac parte din moștenirea noastră, deoarece ni s-a oferit darul ascultării perfecte a lui Iisus. Nu suntem binecuvântați pentru că noi am ascultat perfect. Suntem binecuvântați pentru că Iisus a ascultat perfect.
Una dintre întrebările pe care multe persoane le au atunci când se confruntă cu Evanghelia harului este „Cum se potrivește ascultarea în acest nou legământ?”
Ce Înseamnă Să Asculți?
18Şi cui a jurat El că nu vor intra în odihna Lui, dacă nu celor care n-au ascultat? 19Şi vedem că n-au putut să intre, din cauza necredinţei. (Evrei 3:18-19)
Trebuie să observăm că Dumnezeu echivalează necredința cu neascultarea. Pentru Israel, neîncrederea în promisiunea și abilitatea lui Dumnezeu a fost neascultarea. Din cauza necredinței/neascultării, Israelul nu a intrat în Țara Făgăduinței și în odihna corespunzătoare față de dușmanii lor pe care i-a promis-o Dumnezeu. Dacă necredința lui Israel a fost numită neascultare, atunci credința din partea lor ar fi fost ascultare.
În același context, Dumnezeu a continuat să spună că odihna Lui este încă disponibilă pentru oameni, iar „noi care am crezut intrăm în acea odihnă” [simple_tooltip content=’Pentru că noi, cei care am crezut, intrăm în odihnă, după cum a spus: „Aşa am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»,” deşi lucrările erau împlinite de la întemeierea lumii.’](Evrei 4:3)[/simple_tooltip]. De fapt, suntem îndemnați să „ne străduim să intrăm în acea odihnă, ca nu cumva cineva să cadă după același exemplu de neascultare.” (Evrei 4:11)
În lumina faptului că Dumnezeu echivalează credința cu ascultarea, acțiunile noastre nu trebuie să fie acolo, ca și mecanism, prin care se produce ascultarea. Ascultarea începe în același loc în care începe totul în relația noastră cu Dumnezeu – EVANGHELIA!
Luând în considerare pe galateni, când Pavel a scris pentru a rezolva o problemă drastică, ei primiseră Evanghelia; primiseră libertatea lui Hristos și, de fapt, „alergau bine” (Galateni 5:7a). Dar ceva s-a întâmplat – au ajuns sub influența religiei. Ei au fost „vrăjiți” în amestecarea lui Iisus (harul) cu performanța umană (legalism). Și ce a avut Pavel să spună despre aceasta? „Cine v-a împiedicat ca să nu ascultați de adevăr?” (Galateni 5:7b, BTF). Dacă galatenii nu ascultau, ei trebuie să fi fost neascultători. Și în ceea ce erau ei neascultători era față de adevărul Evangheliei. Pavel nu le-a scris despre nici o poruncă pe care o încălcau sau vreo tradiție pe care nu o păstrau. El le-a scris despre „a sta în libertatea prin care Hristos ne-a făcut liberi.” [simple_tooltip content=’Așadar, stați tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi și nu vă prindeți din nou în jugul robiei.’](Galateni 5:1, BTF)[/simple_tooltip]. Pentru galateni, și pentru noi astăzi, ascultarea de Dumnezeu a fost și este o chestiune de a crede Evanghelia.
Nu ştiţi că, dacă vă daţi pe voi înşivă robi cuiva spre ascultare, sunteţi robi ai aceluia de care ascultaţi, fie ai păcatului, spre moarte, fie ai ascultării, spre neprihănire? (Romani 6:16)
„Ascultare” este cuvântul din greacă „hypakouō,” care înseamnă „a fi atent, a auzi” – înseamnă a da atenție la [a lua în seamă] ceea ce se spune. Așadar, Pavel spune literalmente: „Sunteți robi oricărui îi dai atenție; sunteți robi față de cine asculți și iei în seamă ceea ce spune el.”
Aici, Paul nu vorbește despre performanță și a asculta legea, ci vorbește despre mesajul pe care îl ascultăm; El vorbește aici despre ceea ce CREDEM – „Ascultăm pe cel al cărui păcat a fost spre moarte [Adam] sau pe Cel a cărui ascultare este spre neprihănire [Iisus]?” Cu alte cuvinte, „Crezi că ești încă în păcatul lui Adam, ca și un păcătos? Sau crezi că ești în neprihănirea lui Hristos, ca și un neprihănit?” [simple_tooltip content=’18 deci, după cum printr-o singură greşeală a venit judecată către toţi oamenii spre condamnare, tot astfel, printr-o singură neprihănire împlinită, consecinţele au fost către toţi oamenii spre o îndreptăţire a vieţii.
19 Pentru că, după cum prin neascultarea unui singur om cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa şi prin ascultarea Unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniți.’](Romani 5:18-19)[/simple_tooltip]
Biserica, în general, nu înțelege faptul că suntem sub har. Totul sub har este despre dăruire. Totul sub lege este despre cerință. Legea cerea neprihănirea de la om, iar omul nu a putut să o obțină pentru că era o neprihănire desăvârșită. Însă sub har, Dumnezeu oferă acea neprihănire desăvârșită prin Hristos pentru a fi primită ca dar.
Biblia spune că suntem făcuți neprihăniți fără plată [simple_tooltip content=’fiind îndreptăţiţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Iisus,’](Romani 3:24)[/simple_tooltip]. Acest cuvânt „fără plată” este cuvântul din greacă „dōrean” și înseamnă liber, fără vreun preț. Cu toții suntem îndreptățiți în ochii lui Dumnezeu, făcuți neprihăniți, fără o cauză în noi. Nu există nici un motiv în tine pentru ca Dumnezeu să te declare neprihănit. Întregul motiv este în El. „Prin neascultarea unui om [Adam], mulți au fost făcuți păcătoși. Prin ascultarea unui singur om [Iisus Hristos], suntem făcuți neprihăniți.” (Romani 5:19)
Pentru a confirma că este vorba despre ceea ce credem, Romani 6:17 (BTF) spune: „Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce ați fost sclavi ai păcatului, ați ascultat [ați dat atenție la] acum din inimă de acel model de doctrină, care v-a fost dat.”
Doctrină este cuvântul din greacă „didache,” care înseamnă învățătură. „Ascultând din inimă această învățătură prin care am fost eliberați” este procesul de reînnoire a minții față de adevărul noii noastre identități în Hristos ca și neprihănire a Lui [simple_tooltip content=’23 şi sunteţi înnoiţi în duhul minţii voastre;
24 şi v-aţi îmbrăcat în omul cel nou, care este creat după Dumnezeu în neprihănire şi în sfinţenia adevărului.’](Efeseni 4:23-24)[/simple_tooltip]. Învățătura Noului Legământ ne arată că El singur este neprihănirea noastră. El trăiește în noi și suntem una cu El. Suntem o creație nouă, formată într-o adevărată neprihănire și sfințenie. Avem mintea lui Hristos; avem o inimă nouă și un duh nou în noi, etc.
Cum Se Ocupă Dumnezeu De Neascultare În Noul Legământ?
Păcatul și neascultarea nu sunt problema. Dumnezeu S-a ocupat deja de aceste lucruri prin ascultarea lui Hristos și „a jurat să nu fie mânios pe tine, și nici să nu te mai mustre vreodată” [simple_tooltip content=’„Pentru că aceasta este pentru Mine ca apele lui Noe, când am jurat că apele lui Noe nu vor mai trece peste pământ: aşa am jurat, că nu Mă voi mai mânia pe tine, nici nu te voi mai mustra.’](Isaia 54:9)[/simple_tooltip]. Hristos S-a ocupat deja de păcatele noastre de pe cruce și El dorește ca toți oamenii să ajungă la cunoștința acestui lucru printr-o revelație deplină a Noului Legământ [simple_tooltip content=’care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.’](1 Timotei 2:4)[/simple_tooltip].
8Şi, când va veni Acela, va convinge lumea de păcat, de neprihănire şi de judecată: 9de păcat, pentru că ei nu cred în Mine; (Ioan 16:8-9)
Ceea ce contează (ca și accent principal) nu este stilul tău de viață, ci sistemul tău de credințe, deoarece ceea ce crezi îți va influența direct comportamentul. Acesta este motivul pentru care Iisus afirmă, în versetul 9, că Duhul Sfânt îi convinge pe necreștini de necredință. astfel încât să poată ajunge să creadă și să se odihnească în suficiența deplină a lui Iisus din ce în ce mai mult, și să găsească viața de succes și abundentă pe care Dumnezeu dorește ca ei să o aibă!
Soluția oricărui domeniu al comportamentului greșit, al emoțiilor toxice și al eșecului este lucrarea încheiată a lui Iisus și auzirea despre frumusețea și dragostea lui Dumnezeu, așa cum este descoperită în Hristos. Auzind vestea bună ne va inspira întotdeauna credință în inimile noastre, transformându-ne sistemul de credințe, și ne va oferi viața abundentă fără plată [simple_tooltip content=’Astfel credinţa vine prin auzire, iar auzirea prin Cuvântul lui Hristos.’](Romani 10:17[/simple_tooltip]; [simple_tooltip content=’Hoţul nu vine decât ca să fure şi să înjunghie şi să omoare. Eu am venit ca ele să aibă viaţă, şi să o aibă din belşug.’]Ioan 10:10)[/simple_tooltip].
Chiar și în calitate de credincioși, putem uneori să credem, să acționăm și să trăim ca și cum am fi încă în domeniul păcatului; dar prin mesajul Evangheliei, Duhul Sfânt ne convinge continuu că în Hristos, am fost izbăviți din mizeria noastră și din mlaștina păcătoasă și neascultătoare a trăirii noastre [simple_tooltip content=’12 mulţumind Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moştenirea sfinţilor în lumină,
13 care ne-a eliberat din stăpânirea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Sale,’](Coloseni 1:12-13)[/simple_tooltip]. Iisus ne-a calificat să trăim fără păcat și neascultare, și să umblăm la pas cu Duhul Său din noi!
Un alt mod prin care Iisus a explicat felul în care Dumnezeu Se ocupă de cei care nu produc roade sănătoase (pe care mulți o văd ca și neascultare) este în metafora viței de vie și a mlădițelor, din Ioan 15:1-5:
1Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este viticultorul. 2Pe orice mlădiţă în Mine care nu aduce rod, o îndepărtează; şi pe oricare aduce rod, o curăţă, ca să aducă mai mult rod. 3Deja voi sunteţi curaţi, datorită Cuvântului pe care vi l-am spus. 4Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod, dacă nu rămâneţi în Mine. 5Eu sunt viţa, voi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că fără Mine nu puteţi face nimic.
A fi tăiat sau a fi înlăturat sună destul de dureros și drastic, iar legaliștilor le place să folosească acest verset pentru a spune că, dacă nu suntem ascultători, vom cădea sub pedeapsa lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Scriptura nu spune așa ceva. De fapt, termenul din greacă pentru îndepărtarea acestor mlădițe neroditoare este de fapt cuvântul „airō,” care în acest context înseamnă clar „a eleva, a ridica sau a înălța.”
Link-ul Wikipediei, despre cum se îngrijește o viță de vie, dezvăluie că vița de vie nu produce roadă decât dacă este expusă la lumina soarelui. Dacă nu instruiești sau nu ridici mlădițele, umbrirea excesivă va inhiba producția de roade și va încuraja bolile. Un viticultor nu ar arunca niciodată o mlădiță, deoarece ar fi ca și când ar amputa o parte din vița de vie. Mlădițele neroditoare sunt ridicate de pe pământ și îndreptate spre razele soarelui, astfel încât să poată fi hrănite de lumina lui.
Curățarea, în limbajul viticultorului, te duce cu gândul la tăiere; la a tunde, a îndepărta mlădițele neroditoare sau uscate (eliminarea elementelor nedorite). Însă, deoarece Iisus declară ucenicilor Săi, care au auzit regulat cuvintele Lui, „sunteți deja curați (katharos) din cauza cuvântului pe care vi l-am spus” (v.3), El folosește același cuvânt din greacă, care ne arată că această curățire implică reînnoirea minții cu privire la adevărul cuvintelor Lui. De exemplu, după ce ucenicii s-au întors de la a vindeca bolnavii și a scoate demoni, în urma trimiterii lor cu putere și autoritate [simple_tooltip content=’Şi, după ce i-a chemat pe cei doisprezece, le-a dat putere şi autoritate peste toţi demonii şi să vindece boli.’](Luca 9:1)[/simple_tooltip], ei au început să se certe despre cine să fie cel mai mare. Iisus le-a corectat gândirea spunând că cel mai mic dintre ei este cel mai mare [simple_tooltip content=’46 Şi a pătruns în ei un gând: cine ar fi mai mare între ei.
47 Şi Iisus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaş şi l-a pus lângă El;
48 şi le-a spus: „Oricine va primi pe acest copilaş în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă va primi pe Mine Îl primeşte pe Cel care M-a trimis pe Mine; pentru că cine este mai mic între voi toţi acela este mare.”’](Luca 9:46-48)[/simple_tooltip]. Făcând acest lucru, El a îndepărtat (a curățat) gândirea lor greșită și i-a ridicat la un nivel superior în El.
Așadar, remediul lui Dumnezeu pentru neascultare este de a ne copleși de har după har! [simple_tooltip content=’14 Şi Cuvântul S-a făcut carne şi a locuit printre noi (şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har şi de adevăr;
16 Pentru că noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har peste har;’](Ioan 1:14, 16)[/simple_tooltip]; este de a rosti Evanghelia harului peste viața noastră, ridicându-ne cu mesajul ascultării lui Hristos în dreptul nostru! Pe măsură ce absorbim acest mesaj, începem să înțelegem cât de mult ne iubește Dumnezeu și manifestăm fără efort roada Duhului Sfânt și umblăm în ascultarea Lui.
Mesajul Evangheliei ne dezvăluie neprihănirea pe care am obținut-o în Hristos și produce fără efort credința lui Dumnezeu în viața noastră [simple_tooltip content=’pentru că în ea se descoperă o neprihănire a lui Dumnezeu din credinţă, spre credinţă, după cum este scris: „Dar cel neprihănit va trăi din credinţă.”’](Romani 1:17)[/simple_tooltip]. Iisus nu dorește să ne concentrăm pe sine – să trăim prin credință în noi înșine, unde suntem în permanență sub mentalitatea „corect vs. greșit” sau „neascultare vs. ascultare.” În schimb, pe măsură ce rămânem într-o atmosferă de har, unde putem auzi și crede Evanghelia harului, această Evanghelie ne convinge continuu să ne odihnim în suficiența deplină a lui Hristos, eliminând necredința din viața noastră. Scriptura numește aceasta „ascultarea credinței.”
prin care am primit har şi apostolie, în Numele Lui, spre ascultarea credinţei, între toate naţiunile, (Romani 1:5)
25Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi predicarea lui Iisus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei ţinute ascunsă timp de veacuri, 26dar arătată acum şi prin scrieri profetice, potrivit poruncii eternului Dumnezeu, făcută cunoscut tuturor naţiunilor, spre ascultarea credinţei – (Romani 16:25-26)
- Credința este cuvântul din greacă pistis, și înseamnă „încredere în Hristos pentru [simple_tooltip content='(substantivul cuvântului din greacă „sozo” – nu înseamnă doar a fi salvat de iad, ci și a fi vindecat, păstrat și a fi făcut întreg. Cuvântul „mântuire” înseamnă mântuire atot-cuprinzătoare; include sănătate, vindecare, bunăstare, salvare din pericol, conservare; nu numai în siguranță față de iad, ci în siguranță aici și acum. Când Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, Dumnezeu a numit Fiul Său mântuire – în ebraică acesta este numele Yeshua – greacă, soteria)’]soteria[/simple_tooltip]; consistență într-o astfel de mărturisire.
- Ascultarea este cuvântul din greacă hypakoe, și înseamnă „a lua în seamă cu atenție la.”
Deci, cuvintele „ascultare de credință” din acest verset înseamnă „o ascultare atentă de a te baza pe Iisus.” Ascultarea în Noul Legământ se bazează pe Iisus pentru neprihănirea ta, provizia, aprobarea, binecuvântarea, favorul și puterea de a-i iubi pe ceilalți așa cum El ne-a iubit. Se bazează pe Iisus în fiecare moment al fiecărei zile. Tu nu încetezi niciodată să te bazezi pe Iisus și ceea ce a făcut El pentru tine.
În plus, credința înseamnă și „consistență într-o astfel de mărturisire.” Înseamnă că ești de acord permanent cu perspectiva Tatălui față de tine în Hristos. Când trăiești prin credință, te bazezi constant pe Iisus pentru tot ceea ce ai nevoie și vorbești în acord cu cine ești în El. De exemplu, „Sunt binecuvântat din pricina lui Iisus;” „Sunt neprihănit din pricina lui Iisus;” „Sunt fără vină, vindecat, întreg și complet datorită lui Iisus.” Aceasta este credința, deoarece te bazezi pe Iisus și nu pe tine însuți.
Evanghelia harului ne îndreaptă spre Iisus și cine suntem în El: noi suntem perfecți, favorizați, preaiubiți, calificați, fără prihană și neprihăniți în ochii lui Dumnezeu din cauza a ceea ce a făcut Iisus pentru noi. Neprihănirea noastră nu se bazează pe ceea ce am făcut pentru El, ci se bazează pe tot ceea ce Iisus a făcut pentru noi.
Așadar, ascultarea sub Noul Legământ se referă întru totul la îmbrățișarea harului. Fiecare dar, binecuvântare și manifestare a naturii noastre neprihănite și sfinte în Noul Legământ vine prin primire și nu prin realizare. Ascultarea este un dar al harului, izvorâtă dintr-o revelație a cât de mult ne iubește Tatăl. Ascultarea este primită, nu realizată, astfel că însăși realizările noastre sunt primite prin lucrarea terminată a lui Hristos! Viața noastră este compusă de har prin Unirea noastră cu Dumnezeu.
Mlădițele nu pot da roade; însă vița de vie poate, și face acest lucru în mod natural, fără niciun efort. Ca și mlădiță, tu porți natura Viței Adevărate în tine, și El va purta roada Lui prin tine. A promis aceasta! [simple_tooltip content=’22 Dar roada Duhului este: dragoste, bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie,
23 blândeţe, înfrânare; împotriva unora ca acestea nu este lege.’](Galateni 5:22-23)[/simple_tooltip]
Data viitoare când te confrunți cu o problemă sau o încercare, ia-ți un moment pentru a lăsa ca dragostea lui Iisus să te copleșească. Permite-I să-ți ridice capul și să-ți întoarcă privirea din pământ înapoi spre Sine, și apoi încălzește-te în dragostea Lui și hrănește-te din dragostea Lui. El deja strălucește asupra ta. El a fost deja milostiv față de tine, te-a binecuvântat și ți-a dat pacea Lui. Primește-o!