SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE – SISTEMUL DE LIVRARE AL LUI DUMNEZEU DE SĂNĂTATE ȘI ÎNTREGIRE

Dumnezeu ne-a iubit întotdeauna cu o dragoste veșnică și, prin urmare, necondiționată. El l-a binecuvântat pe Avraam și i-a spus: „Şi voi întări legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine în generaţiile lor, ca legământ pentru totdeauna, ca să-ţi fiu Dumnezeu, ţie şi seminţei tale după tine.” (Geneza 17:7). El nu are nevoie de un legământ pentru a dovedi angajamentul Său față de noi, dar El face un legământ pentru ca noi să putem vedea cu claritate dragostea Lui veșnică. Evanghelia este vestea bună a dragostei lui Dumnezeu exprimată pentru noi în legământ. De ce a făcut El un legământ în care El ne iartă toate păcatele înainte să ne naștem chiar? Pentru că El ne iubește fără nici o obligație! Nu există altă explicație.

Pentru a înțelege Cina Domnului, trebuie să înțelegem ceva care se află în centrul relațiilor lui Dumnezeu cu omul încă din Grădina Edenului. Trebuie să înțelegem legământul. Ideea legământului și mai ales a legământului de sânge este fundamentul pentru tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru a aduce omul înapoi în relație cu El Însuși.

Când omul a păcătuit, Dumnezeu a ucis un animal pentru a oferi o acoperire temporară adecvată pentru păcatul său. În acest fel, El a pus ideea de legământ de sânge în lumea omului. Începând cu animalele sacrificate pentru a-i îmbrăca pe Adam și Eva în Grădina Edenului până la legământul cu Avraam, Îl vedem pe Dumnezeu folosind legământul pentru a avea relații cu oamenii.

Masa Legământului În Scriptură

Fiecare legământ se încheia cu o masă care declara că legământul era valabil și acum funcțional în viețile părților implicate în legământ. Masa arăta legământul, în timp ce cei reprezentanții celor două părți mâncau din aceeași pâine și beau din același vin, spunând lumii că sunt una [simple_tooltip content=’28 Şi ei au zis: „Am văzut lămurit că Domnul este cu tine; şi am zis: «Să fie acum un jurământ între noi, între noi şi tine, şi să facem legământ cu tine, 29 că nu ne vei face nici un rău, cum nici noi nu ne-am atins de tine şi cum ţi-am făcut numai bine şi ţi-am dat drumul în pace; tu acum eşti binecuvântatul Domnului.»” 30 Şi le-a făcut un ospăţ şi au mâncat şi au băut. 31 Şi s-au sculat dis-de-dimineaţă şi şi-au jurat unul altuia; şi Isaac le-a dat drumul şi ei au plecat de la el în pace.’](Geneza 26:28-31[/simple_tooltip]; [simple_tooltip content=’44 Şi acum vino să facem legământ, eu şi tu, şi el să fie mărturie între mine şi tine.” 45 Şi Iacov a luat o piatră şi a pus-o ca stâlp. 46 Şi Iacov a zis fraţilor săi: „Adunaţi pietre“. Şi au adunat pietre şi le-au făcut o movilă. Şi au mâncat acolo, pe movilă.’]31:44-46)[/simple_tooltip].

Legământul pe care l-a făcut Dumnezeu cu Avraam a intrat în vigoare cu o masă a legământului, timp în care Avraam a omorât vițelul și Sara a făcut turtele; Îngerul Domnului, și alți doi îngeri au mâncat și au băut din ceea ce au pregătit Avraam și Sara [simple_tooltip content=’6 Şi Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri de floare de făină, frământă şi fă turte.” 7 Şi Avraam a alergat la cireadă şi a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat slujitorului, şi el s-a grăbit să-l pregătească. 8 Şi a luat unt şi lapte şi viţelul pe care-l pregătise şi le-a pus înaintea lor. Şi el stătea lângă ei sub copac şi ei mâncau.’](Geneza 18:6-8)[/simple_tooltip]. Mâncarea a fost semnalul, că promisiunea legământului făcută cu mult timp în urmă era pe punctul de a se împlini și Sara urma să-și aibă fiul promis.

Israeliții au fost izbăviți din Egipt și sclavie împlinind una dintre făgăduințele legământului cu Avraam, însă eliberarea era de fapt un mic legământ care se concentra pe masa de Paște [simple_tooltip content=’1 Şi Domnul le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului, 2 zicând: „Această lună va fi pentru voi începutul lunilor; ea va fi pentru voi întâia lună a anului. 3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel, zicând: «În a zecea zi a lunii acesteia să-şi ia fiecare un miel, după casa părintească, un miel pentru o casă. 4 Şi dacă o casă este prea mică pentru un miel, să-l ia el şi vecinul său cel mai apropiat de casa lui, după numărul sufletelor; veţi număra, pentru un miel, după cât poate mânca fiecare. 5 Mielul vostru să fie fără cusur, parte bărbătească de un an; să-l luaţi dintre oi sau dintre capre. 6 Şi îl veţi păstra până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată mulţimea adunării lui Israel să-l înjunghie între cele două seri. 7 Şi să ia din sânge şi să pună pe amândoi uşorii uşii şi pe pragul de sus, în casele în care-l vor mânca. 8 Şi în noaptea aceea să mănânce carnea friptă la foc şi cu azime; cu ierburi amare s-o mănânce. 9 Şi să nu mâncaţi nimic crud din el, nici fiert în apă, ci fript la foc: capul lui şi picioarele lui şi măruntaiele lui. 10 Şi să nu lăsaţi nimic din el până dimineaţa; şi ce va rămâne până dimineaţa să ardeţi în foc. 11 Şi să-l mâncaţi aşa: cu coapsele încinse, cu sandalele voastre în picioarele voastre şi cu toiagul vostru în mâna voastră; şi să-l mâncaţi în grabă: este paştele Domnului. 12 Şi Eu voi trece prin ţara Egiptului în noaptea aceasta şi voi lovi pe orice întâi-născut din ţara Egiptului, de la om până la animal; şi voi face judecăţi împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului: Eu sunt Domnul. 13 Şi sângele vă va fi semn pe casele în care sunteţi; şi Eu voi vedea sângele şi voi trece peste voi; şi, când voi lovi ţara Egiptului, nu va fi nici o plagă peste voi, ca să vă distrugă. 14 Şi această zi să vă fie ca amintire şi s-o ţineţi ca sărbătoare pentru Domnul; o veţi ţine în generaţiile voastre, ca sărbătoare printr-o rânduială pentru totdeauna. 15 Şapte zile să mâncaţi azime; din ziua întâi să scoateţi aluatul din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine cu aluat din ziua întâi până în ziua a şaptea, sufletul acela va fi nimicit din Israel. 16 Şi, în ziua întâi, să fie o adunare sfântă; şi în ziua a şaptea va fi o adunare sfântă; să nu se facă nici un fel de lucrare în ele, în afară de ce mănâncă fiecare suflet; numai aceea să se facă de către voi. 17 Şi să ţineţi Azimele, pentru că în această zi am scos oştirile voastre din ţara Egiptului; şi să ţineţi ziua aceasta, în generaţiile voastre, printr-o rânduială pentru totdeauna. 18 În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, seara, veţi mânca azime, până în ziua a douăzeci şi una a lunii, seara. 19 Şapte zile să nu se găsească aluat în casele voastre, pentru că oricine va mânca ce este cu aluat, sufletul acela va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş al ţării. 20 Să nu mâncaţi nimic dospit; în toate locuinţele voastre să mâncaţi azime»“. 21 Şi Moise i-a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: „Alegeţi şi luaţi miei, după familiile voastre, şi înjunghiaţi paştele. 22 Şi luaţi un mănunchi de isop şi muiaţi-l în sângele care va fi în vas şi stropiţi pragul de sus şi cei doi uşori ai uşii cu sângele care va fi în vas; şi nimeni dintre voi să nu iasă la intrarea casei lui până dimineaţa. 23 Şi Domnul va trece ca să-i lovească pe egipteni; şi va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi uşori ai uşii şi Domnul va trece pe lângă intrare şi nu-l va lăsa pe nimicitor să intre în casele voastre, ca să lovească. 24 Şi să ţineţi lucrul acesta ca o rânduială, pentru tine şi pentru fiii tăi, pentru totdeauna. 25 Şi va fi aşa: când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul, cum a promis, veţi ţine slujba aceasta. 26 Şi va fi aşa: când fiii voştri vă vor zice: «Ce înseamnă această slujbă pentru voi?», 27 veţi spune: «Este jertfă de Paşti pentru Domnul, pentru că a trecut peste casele fiilor lui Israel în Egipt, când i-a lovit pe egipteni şi ne-a salvat casele»“. Şi poporul şi-a plecat capul şi s-a închinat.’](Exodul 12:1-27)[/simple_tooltip]. Ușciorii fiecărei case fuseseră stropiți de sângele mielului pe care urmau să-l mănânce. În timp ce treceau pragul sângeros, își declarau statutul de legământ cu Dumnezeu, adăpostiți de El față de judecata care urma să cadă peste Egipt; prin mâncarea mielului, ei au devenit una cu sacrificiul legământului. Faptul că au fost luați din Egipt și formați în poporul lui Dumnezeu a avut loc într-o masă de legământ.

Legământul făcut la Sinai, pe care noi îl numim vechiul legământ, găsit în [simple_tooltip content=’1 Şi El a zis lui Moise: „Suie-te la Domnul, tu şi Aaron, Nadab şi Abihu şi şaptezeci din bătrânii lui Israel; şi să vă închinaţi de departe. 2 Şi Moise să se apropie singur de Domnul; dar ei să nu se apropie; şi poporul să nu se suie cu el“. 3 Şi Moise a venit şi a istorisit poporului toate cuvintele Domnului şi toate judecăţile. Şi tot poporul a răspuns cu un singur glas şi a zis: „Toate cuvintele pe care le-a spus Domnul le vom face!“ 4 Şi Moise a scris toate cuvintele Domnului; şi s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a zidit un altar, la poalele muntelui, şi doisprezece stâlpi, după cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. 5 Şi a trimis tineri dintre fiii lui Israel şi ei au adus arderi de tot şi au jertfit Domnului jertfe de pace din boi. 6 Şi Moise a luat jumătate din sânge şi l-a pus în vase; şi a stropit jumătate din sânge pe altar. 7 Şi a luat cartea legământului şi a citit în auzul poporului. Şi ei au zis: „Tot ce a zis Domnul vom face şi vom fi ascultători!“ 8 Şi Moise a luat sângele şi a stropit pe popor şi a zis: „Iată sângele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, potrivit tuturor acestor cuvinte“. 9 Şi Moise şi Aaron, Nadab şi Abihu şi şaptezeci din bătrânii lui Israel s-au suit; 10 şi L-au văzut pe Dumnezeul lui Israel. Şi sub picioarele Lui era ca o lucrare străvezie ca safirul şi ca înseşi cerurile în curăţie. 11 Şi nu Şi-a pus mâna peste aleşii fiilor lui Israel: L-au văzut pe Dumnezeu şi au mâncat şi au băut. 12 Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte şi fii acolo; şi-ţi voi da tablele de piatră şi legea şi porunca pe care le-am scris pentru învăţătura lor“. 13 Şi Moise s-a ridicat, şi Iosua, slujitorul său; şi Moise s-a suit pe muntele lui Dumnezeu. 14 Şi a zis bătrânilor: „Aşteptaţi-ne aici până ne vom întoarce la voi; şi, iată, Aaron şi Hur sunt cu voi: oricine va avea o neînţelegere să se apropie de ei“. 15 Şi Moise s-a suit pe munte şi norul a acoperit muntele. 16 Şi gloria Domnului a locuit pe muntele Sinai şi norul l-a acoperit şase zile. Şi, în ziua a şaptea, l-a chemat pe Moise din mijlocul norului. 17 Şi arătarea gloriei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, în ochii fiilor lui Israel. 18 Şi Moise a intrat în mijlocul norului şi s-a suit pe munte. Şi Moise a fost pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.’]Exodul 24[/simple_tooltip], a intrat în vigoare când masa legământului a fost mâncată cu Dumnezeu. În versetele 9-11, ni se spune, „⁹Şi Moise şi Aaron, Nadab şi Abihu şi şaptezeci din bătrânii lui Israel s-au suit; ¹⁰şi L-au văzut pe Dumnezeul lui Israel. Şi sub picioarele Lui era ca o lucrare străvezie ca safirul şi ca însăşi cerurile în curăţie. ¹¹Şi nu Şi-a pus mâna peste aleşii fiilor lui Israel: L-au văzut pe Dumnezeu şi au mâncat şi au băut.” Dumnezeu și omul s-au așezat și au mâncat împreună! Aceasta a fost înfăptuirea vechiului legământ, și trebuie să anticipăm ceva chiar mai mult minunat în noul legământ, care este mai bun.

În ajunul morții Sale – sau, dacă folosim metoda evreiască de numărare a zilelor, în aceeași zi cu suferința și moartea Lui – Iisus a instituit masa legământului a noului legământ.

¹⁹Şi, luând pâine, mulţumind, a frânt şi le-a dat, spunând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; faceţi aceasta în amintirea Mea!” ²⁰Tot astfel şi paharul, după cină, spunând: „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu, care se varsă pentru voi.” (Luca 22:19-20)

Provizia Vechiului Legământ

Dacă vrem să înțelegem ce este Sfânta Împărtășanie pentru noi, trebuie să avem o înțelegere a ceea ce a fost Paștele pentru poporul evreu. După cum am spus, toate legămintele de sânge aveau anumite elemente care făceau parte din proces. Unul dintre ele era o masă a legământului.

În timpul primului Paște, au ucis mielul și au pus sângele pe usciorii ușii. Acest lucru a făcut ca distrugătorul să treacă peste familiile lor, deoarece Dumnezeu a spus: „Şi sângele vă va fi semn pe casele în care sunteţi; şi Eu voi vedea sângele şi voi trece peste; şi, când voi lovi ţara Egiptului, nu va fi nici o plagă peste voi, ca să vă distrugă.” (Exodul 12:13)

Sângele era pentru iertarea oamenilor. Sângele a acoperit păcatele oamenilor și a satisfăcut cerințele neprihănite ale lui Dumnezeu.

Dar ce au făcut în interiorul casei? Au mâncat mielul prăjit și pâinea nedospită [simple_tooltip content=’Şi în noaptea aceea să mănânce carnea friptă la foc şi cu azime; cu ierburi amare s-o mănânce.’](Exod 12:8)[/simple_tooltip]. Aceasta a fost ca să le dea putere pentru călătorie. Ei nu au primit o forță naturală, ci a fost una supranaturală.

Toți care au urmat instrucțiunile Domnului au fost eliberați din pedeapsa morții în acea seară, dar aceasta nu a fost totul din beneficiile mesei de Paște. Psalmul 105:37 ne spune că, atunci când i-a scos afară (în ziua următoare), nu a existat nici unul dintre cei aproximativ două și jumătate până la trei milioane de oameni bolnavi sau incapabili de a călători: „Şi i-a scos cu argint şi cu aur; şi nu era nici unul care să se clatine (fără vlagă) în seminţiile Lui.” Cuvântul acela „fără vlagă” în limba ebraică înseamnă literalmente „să fii șubred, slăbit, sau în stare de degradare.”

În natural, un grup de acea mărime ar avea parte de oameni care să sufere de boli și degenerări ale corpului, care sub nici o formă nu ar fi putut să facă o călătorie extenuantă ca cea care le stătea în fața lor. Deci trebuie să fi fost ceva miraculos ce a avut loc din momentul în care s-au împărtășit din miel în seara precedentă până în momentul plecării. Sângele a rupt puterea urgiei și a morții, iar trupul mielului a dat sănătate fizică și putere acestor oameni.

Știm că acest miel era doar o umbră a substanței reale. Deci, dacă trupul acelui miel a putut aduce astfel de rezultate supranaturale, cu atât mai mult trupul adevăratului Miel, al Domnului nostru Iisus Hristos!

Cina Domnului Ca Și Confirmare A Legământului

1 Corinteni 5:7 spune: „…Căci Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit.” Iisus Hristos este considerat ultimul Miel de Paște – ultimul sacrificiu pentru a rupe puterea blestemului și a morții.

Dacă îți iei timp pentru a studia masa evreiască de Paște, vei descoperi că anumite elemente, în special o bucată de pâine și un pahar de vin, au fost întotdeauna puse deoparte ca o recunoaștere a venirii lui Mesia. Iar Iisus a luat chiar aceste elemente și le-a înmânat ucenicilor Săi, spunând: „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu,” și „beți toți din el; căci acesta este sângele Meu, al noului legământ, cel care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor.” (Matei 26:26-28).

El le spune că de acum înainte nu vor participa la sărbătoarea Paștelui ca să-și amintească marea eliberare din Egipt, ci să-și amintească lucrarea încheiată realizată de El pentru eliberarea noastră de păcat și toate consecințele sale rele. În plus, ei trebuie să creadă că, pe măsură ce se împărtășesc din elementele mesei, ei se împărtășesc, în mod special, din efectele puternice ale sângelui Său (care rupe puterea păcatului și a blestemului său) și ale trupului Său (care a luat infirmitățile noastre și a îndepărtat bolile noastre). Acel Trup și Sânge au biruit, și ne-a adus fiecăruia dintre noi aceeași victorie.

Ar trebui să fie clar că sângele și trupul au două aplicații diferite. Acest lucru este consistent în întreaga Scriptură.

Profetul Isaia a spus: „Cu siguranţă, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui;…” (Isaia 53:4). În ebraică, cuvântul tradus ca și „suferință” este „choliy,” care înseamnă de fapt „boli.” [simple_tooltip content=’Surely our sicknesses he hath borne, And our pains – he hath carried them,…’]The Young’s Literal Translation[/simple_tooltip] traduce corect, „cu siguranță bolile noastre le-a îndurat, și durerile noastre le-a purtat El…” Acest verset este citat de Matei în Noul Testament, tradus în acest mod, și este aplicat direct într-un context în care boala fizică este subiectul în discuție.
Matei 8:17 spune: „… El Însuşi a luat neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.” Cuvântul din greacă pentru „neputințe” este „astheneia,” și înseamnă slăbiciuni corporale. Deci putem vedea foarte clar că Isaia spune că Mesia va lua asupra trupului Său, slăbiciunile noastre corporale, bolile și durerile. Cu alte cuvinte, Iisus nu a purtat doar păcatele noastre, ci și slăbiciunile, boala și durerile noastre corporale. Aceasta este ceea ce unii scriitori l-au numit „remediul dublu.”
David a descris remediul dublu în următorul fel: „²Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Şi nu uita nici una din binefacerile Lui: ³El, care-ţi iartă toate nelegiuirile tale, care-ţi vindecă toate bolile tale,” (Psalm 103:2-3). Observă că beneficiile Lui includ iertarea păcatelor noastre, precum și vindecarea bolilor noastre.

Vindecarea, ca și iertarea, nu este o promisiune. Este dreptul cumpărat prin sânge al creștinului. Când Iisus a luat pedeapsa noastră pe cruce, nu ne-a adus doar iertare, ci și ne-a adus și vindecare.

Deci, Sfânta Împărtășanie este masa de legământ al „Noului Legământ în sângele lui Iisus.” Este sistemul de livrare al lui Dumnezeu prin care orice provizie bună și binecuvântare pe care Hristos a câștigat-o pentru noi la cruce este eliberată în viața noastră. Este un timp în care Iisus ne dăruiește, un timp în care noi primim de la El și un timp în care ne bucurăm de dragostea Domnului pentru noi printr-o conștientizare a lucrării Sale terminate.

Prin încheierea legământului cu Dumnezeu Tatăl în Sângele Său, Iisus ne spune: „Tot ceea ce EU SUNT și tot ce EU AM, v-a fost dat deja.”

Motivul Împărtășirii Nevrednice

Dacă acestea sunt adevărate, de ce mulți creștini sunt bolnavi? Acum, dacă oamenii din lume sunt bolnavi, nu ar trebui să ne surprindă. Ei nu Îl au pe Iisus Hristos ca și protecție a lor, deci nu este de mirare că sunt bolnavi. Dar când credincioșii sunt bolnavi, este necesar să știm de ce. Și concluziile noastre nu ar trebui trase din experiența umană, ci din Cuvântul lui Dumnezeu.

S-ar putea să fii surprins în a afla că Biblia oferă un singur motiv pentru care creștinii sunt slabi, bolnavi și mor prematur.

Apostolul Pavel, în 1 Corinteni 11:29-30, a spus: „²⁹Pentru că cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi îşi bea judecata, dacă nu deosebeşte trupul. ³⁰Din acest motiv sunt mulţi între voi slabi şi bolnavi şi mulţi adorm.” Somnul aici înseamnă moarte, nu odihnă corporală. Pavel a spus, „Din acest motiv…” El nu a spus, „din aceste motive.” El ne îndreaptă spre un singur motiv, în urma căruia creștinii devin slabi, bolnavi și mor prematur.

Și care este „acest motiv” pe care ni l-a subliniat Pavel? El a spus: „… nu deosebesc trupul Domnului. Din acest motiv… „

Cuvântul „deosebește” în greacă este „diakrinō,” care înseamnă „a distinge” sau „a se separa.” Pavel spune că din cauza lipsei de discernere – că trupul lui Iisus a fost frânt pentru vindecarea ta, iar sângele lui Iisus a fost vărsat pentru iertarea ta – mulți sunt slabi, bolnavi și mor înainte de vreme.

Deci, motivul pentru care corintenii au devenit slabi și bolnavi a fost eșecul lor de a discerne trupul Domnului. Aceasta înseamnă că ei nu știau de ce se împărtășesc din trup când veneau la Masa Domnului. Ei nu aveau nici o idee de ce mâncau pâinea. Și acesta era motivul pentru care ei nu primiseră viața divină a Mântuitorului lor, făcându-i să fie slabi și bolnavi, și să moară prematur.

De vreme ce adevărul este paralel, înseamnă că dacă discernem trupul Domnului, noi vom umbla în sănătatea Lui și în plinătate.

Este logic. Același lucru se poate spune despre cuvintele cu sens opus. De exemplu, opusul cuvântului scurt este înalt; sau opusul cuvântului mic este mare. Deci, dacă Pavel a spus: „…nu deosebesc trupul Domnului. Din acest motiv, mulți sunt slabi și bolnavi în mijlocul vostru, și mulți dorm,” așadar trebuie să fie că atunci când deosebim trupul Domnului, vom fi puternici și sănătoși, și vom trăi mult.

Deosebind Trupul Și Sângele Domnului

Pentru a beneficia pe deplin de provizia lui Dumnezeu de sănătate și vindecare, precum și de orice alt aspect al vieții Sale abundente în viața noastră, este important să înțelegem ce reprezintă pâinea și vinul, și să discernem cele două elemente corect când participăm la Sfânta Împărtășanie.

(a) În primul rând, trebuie să înțelegem ce reprezintă pâinea.

La Cina cea de Taină, când Iisus a luat pâinea, spunând că este trupul Său, și le-a dat-o ucenicilor să o mănânce în amintirea Lui [simple_tooltip content=’Şi, luând pâine, mulţumind, a frânt şi le-a dat, spunând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; faceţi aceasta în amintirea Mea!”’](Luca 22:19)[/simple_tooltip], fără îndoială că toți și-au amintit ce s-a întâmplat ultima dată când a spus că El este pâinea vieții:

⁴⁸Eu sunt pâinea vieţii… ⁵¹Eu sunt pâinea cea vie care a coborât din cer; dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi etern; şi pâinea pe care Eu o voi da este carnea Mea, pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii“. ⁵²Iudeii deci discutau între ei, spunând: „Cum poate Acesta să ne dea carnea Lui să o mâncăm?“ ⁵³Isus deci le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu veţi mânca deci carnea Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă. ⁵⁴Cine mănâncă deci carnea Mea şi bea sângele Meu are viaţă eternă, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. (Ioan 6:48, 51-54)

Ca urmare a acestor cuvinte, mulți ucenici s-au întors de a-L urma pe Iisus [simple_tooltip content=’De atunci, mulţi dintre ucenicii Săi s-au întors şi nu mai umblau cu El.’](Ioan 6:66)[/simple_tooltip]. Pentru ei, ideea de a-I mânca carnea și de a-I bea sângele era respingătoare. Ei nu au înțeles că Iisus se referea la sacrificiul Său iminent – că Își va da trupul Său în împlinirea profeției din [simple_tooltip content=’4 Cu siguranţă, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui; iar noi, noi L-am socotit pedepsit, lovit de Dumnezeu şi chinuit. 5 Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui şi prin rănile Lui suntem vindecaţi.’]Isaia 53:4-5[/simple_tooltip], pentru ca noi să avem viață.

De asemenea, când Iisus a spus, „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu,” ucenicii nu aveau nevoie de nici o altă explicație. Acești oameni au fost cu El în fiecare zi, timp de trei ani și jumătate, și niciodată nu L-au văzut bolnav. Ei I-au văzut trupul Lui vibrând de putere, plin de viață și de sănătate, astfel încât mulțimi întregi erau vindecate doar atingându-se de El [simple_tooltip content=’Şi toată mulţimea căuta să-L atingă, pentru că o putere ieşea din El şi îi vindeca pe toţi.’](Luca 6:19)[/simple_tooltip].

Trupul Lui era atât de plin de viață încât până și hainele Lui erau îmbibate de sănătatea Lui. Biblia spune că o femeie cu scurgere de sânge de 12 ani a venit la El, conștientizând că El este singura ei speranță. [simple_tooltip content=’25 Şi o femeie care de doisprezece ani avea hemoragie 26 şi care suferise mult de la mulţi doctori şi cheltuise tot ce avea şi nu-i folosise la nimic, ba încă îi mergea mai rău, 27 auzind despre Isus, venind prin mulţime pe dinapoi, I-a atins haina. 28 Pentru că spunea: „Dacă voi atinge numai hainele Lui, voi fi vindecată.” 29 Şi îndată izvorul sângelui ei a secat şi a cunoscut în trupul ei că a fost vindecată de boală. 30 Şi îndată Isus, cunoscând în Sine că ieşise putere din El, întorcându-Se în mulţime, a spus: „Cine Mi-a atins hainele?“ 31 Şi ucenicii Săi I-au spus: „Vezi mulţimea care Te îmbulzeşte, şi spui: «Cine M-a atins?»“ 32 Şi El privea în jur, s-o vadă pe aceea care făcuse aceasta. 33 Dar femeia, temându-se şi tremurând, ştiind ce se petrecuse în ea, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a spus tot adevărul. 34 Şi El i-a spus: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat; mergi în pace şi fii vindecată de boala ta.”’](Marcu 5:25-34)[/simple_tooltip]

Așa că ucenicii știau mai bine decât oricine altcineva că luând pâinea înseamnă să asimileze sănătatea Lui în trupurile lor muritoare.

Deci, Dumnezeu vrea să vedem pâinea ca trup al lui Iisus – lovit, bătut, sfâșiat și frânt pentru vindecarea și întregirea noastră.

(b) În al doilea rând, trebuie să vedem ce reprezintă paharul.

Când Iisus a luat paharul, El a anunțat un nou legământ bazat în sângelui Său: „…acesta este sângele Meu, al noului legământ, cel care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor.” (Matei 26:28)

Epistolele lui Pavel arată foarte clar faptul că sângele lui Iisus aduce iertarea păcatelor [simple_tooltip content=’în care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor.’](Coloseni 1:14[/simple_tooltip]; [simple_tooltip content=’în El avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său.’]Efeseni 1:7)[/simple_tooltip].

Din teama de a mânca și de a bea într-un chip nevrednic, mulți creștini tratează Sfânta Împărtășanie ca pe un timp de reflecție sumbră. Însă, a existat vreodată o ocazie mai bună de bucurie și sărbătoare? Gândește-te la aceasta: Noi, care am fost pângăriți odată de păcat, am fost spălați și am fost făcuți ca zăpada albă [simple_tooltip content=’„Veniţi dar să ne judecăm“, zice Domnul. „Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi roşii ca stacojiul, se vor face ca lâna.”’](Isaia 1:18)[/simple_tooltip]. Conștiințele noastre vinovate au fost curățate și iertarea noastră a fost veșnic asigurată de sângele prețios al lui Iisus [simple_tooltip content=’să ne apropiem cu inimă sinceră, în siguranţa deplină a credinţei, având inimile curăţite de o conştiinţă rea şi trupul spălat cu apă curată.’](Evrei 10:22[/simple_tooltip]; [simple_tooltip content=’18 ştiind că nu cu cele pieritoare, argint sau aur, aţi fost răscumpăraţi din felul vostru deşert de vieţuire moştenit de la părinţi, 19 ci cu sângele preţios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur şi fără pată;’]1 Petru 1:18-19)[/simple_tooltip].

Deci, Dumnezeu vrea ca tu să fii conștient că, deoarece Fiul lui Dumnezeu a plătit pedeapsa pentru păcatele tale, ai fost iertat și făcut neprihănit.

În următorul articol ne vom uita mai atent la ceea ce a vrut să spună Pavel, în acel pasaj din 1 Corinteni 11, care pare să fie unul dintre pasajele cele mai abuzate și greșit înțelese din întreaga Biblie. Însă, până atunci, data viitoare când ții pâinea în mână, vezi-L pe Iisus la stâlpul de biciuire. Vezi-L luând loviturile pentru tine; cum lovitură după lovitură sfâșie fără milă trupul Său pentru vindecarea oricărei dereglări sau boli care ține corpul tău captiv. Spune-ți, „Cu siguranță, El mi-a îndurat bolile, și mi-a purtat durerile.” În felul acesta discerni trupul Domnului când te împărtășești din Cina Domnului. Iar atunci când tu deosebești trupul Domnului în felul acesta, tu vei fi puternic, sănătos, și vei trăi mult!

Iar când bei din pahar, fii conștient că, deoarece Fiul lui Dumnezeu a plătit pedeapsa pentru păcatele tale, tu ai fost iertat și ai fost făcut neprihănit. Împărtășește-te, bucurându-te că sângele lui Iisus ți-a dat un statut drept înaintea lui Dumnezeu, astfel încât tu să te poți duce întotdeauna cu îndrăzneală în prezența Lui și să găsești harul și îndurarea Lui pentru a te ajuta în orice vreme de nevoie [simple_tooltip content=’Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har, pentru ajutor la timpul potrivit.’](Evrei 4:16)[/simple_tooltip]!