28Dar ce gândiţi? Un om avea doi copii şi, venind la cel dintâi, a spus: «Copile, du-te astăzi, lucrează în via mea». 29Şi el, răspunzând, a spus: «Nu vreau»; dar după aceea, părându-i rău, s-a dus. 30Şi, venind la al doilea, a spus la fel; şi el, răspunzând, a zis: «Eu, domnule, mă duc», şi nu s-a dus. 31Care dintre cei doi a făcut voia tatălui?” Ei I-au spus: „Cel dintâi.” Iisus le-a spus: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. 32Pentru că Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut, dar vameşii şi curvele l-au crezut; iar voi aţi văzut lucrul acesta şi nu v-aţi căit după aceea, ca să-l credeţi.” [simple_tooltip content=’23 Şi, când a venit în templu, pe când îi învăţa, preoţii de seamă şi bătrânii poporului s-au apropiat de El, spunând: „Cu ce autoritate faci acestea? şi cine Ţi-a dat autoritatea aceasta?“
24 Şi Iisus, răspunzând, le-a spus: „Vă voi întreba şi Eu un singur lucru şi, dacă Îmi veţi răspunde, vă voi spune şi Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri:
25 Botezul lui Ioan de unde era? din cer, sau de la oameni?“ Şi ei se gândeau în ei înşişi, spunând: „Dacă vom zice: «Din cer», ne va spune: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?»
26 Iar dacă vom zice: «De la oameni», ne temem de mulţime, pentru că toţi îl consideră pe Ioan profet.”
27 Şi, răspunzând lui Iisus, I-au spus: „Nu ştim.” El, de asemenea, le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
28 Dar ce gândiţi? Un om avea doi copii şi, venind la cel dintâi, a spus: «Copile, du-te astăzi, lucrează în via mea».
29 Şi el, răspunzând, a spus: «Nu vreau»; dar după aceea, părându-i rău, s-a dus.
30 Şi, venind la al doilea, a spus la fel; şi el, răspunzând, a zis: «Eu, domnule, mă duc», şi nu s-a dus.
31 Care dintre cei doi a făcut voia tatălui?“ Ei I-au spus: „Cel dintâi.” Isus le-a spus: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
32 Pentru că Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut, dar vameşii şi curvele l-au crezut; iar voi aţi văzut lucrul acesta şi nu v-aţi căit după aceea, ca să-l credeţi.’](Matei 21:23-30[/simple_tooltip]; [simple_tooltip content=’27 Şi ei au venit din nou la Ierusalim. Şi, pe când mergea El prin templu, preoţii de seamă şi cărturarii şi bătrânii au venit la El
28 şi I-au spus: „Cu ce autoritate faci acestea? şi cine Ţi-a dat autoritatea aceasta, ca să faci acestea?”
29 Şi Iisus, răspunzând, le-a spus: „Vă voi întreba şi Eu un singur lucru şi răspundeţi-Mi şi vă voi spune cu ce autoritate fac acestea:
30 „Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!”
31 Şi se gândeau în ei înşişi, spunând: „Dacă vom zice: «Din cer», va spune: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?»
32 Iar dacă vom zice: «De la oameni»“ – se temeau de popor; pentru că toţi considerau că Ioan era, în adevăr, profet.
33 Şi ei, răspunzând, I-au spus lui Isus: „Nu ştim.” Şi Iisus, răspunzând, le-a spus: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.”’]Marcu 11:27-33[/simple_tooltip]; [simple_tooltip content=’1 Şi a început să le vorbească în parabole: „Un om a plantat o vie şi a împrejmuit-o cu gard şi a săpat o groapă pentru teasc şi a zidit un turn şi a arendat-o unor viticultori şi a plecat din ţară.
2 Şi, la timpul potrivit, a trimis la viticultori un rob, ca să primească de la viticultori din roadele viei.’]12:1-2[/simple_tooltip]; [simple_tooltip content=’1 Şi a fost că, într-una din zile, pe când învăţa El poporul în templu şi vestea Evanghelia, au venit deodată la El preoţii şi cărturarii, împreună cu bătrânii, şi I-au vorbit,
2 zicând: „Spune-ne, cu ce autoritate faci acestea sau cine este Cel care Ţi-a dat autoritatea aceasta?”
3 Şi El, răspunzând, le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu un singur lucru, şi spuneţi-Mi:
4 Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni?”
5 Şi ei gândeau în sinea lor, spunând: „Dacă vom zice: «Din cer», va spune: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?»
6 Iar dacă vom zice: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, pentru că sunt convinşi că Ioan era profet.”
7 Şi au răspuns că nu ştiu de unde.
8 Şi Iisus le-a spus: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.”
9 Şi a început să spună poporului parabola aceasta: „Un om a plantat o vie şi a arendat-o unor viticultori şi a plecat din ţară pentru mult timp.’]Luca 20:1-9)[/simple_tooltip]
Au existat multe moduri în care Iisus le-a arătat liderilor religioși că nu erau într-un statut drept cu Dumnezeu. În această pildă, El a dezvăluit cine a făcut cu adevărat voia lui Dumnezeu. Nu fiul a fost cel care a vorbit despre aceasta; fiul a fost cel care a început să se revolte, dar apoi s-a pocăit și a făcut voia Tatălui său.
Acești lideri aveau o formă de evlavie ca acest al doilea fiu, dar ei nu făceau voia lui Dumnezeu. Vameșii și femeile ușuratice nu aveau nici o formă de evlavie, însă, atunci când s-au confruntat cu predicarea lui Ioan, mulți dintre ei s-au pocăit și au început să facă voia lui Dumnezeu ca primul fiu din poveste.
Acești iudei religioși, care s-au așezat pe scaunul lui Moise, s-au descalificat să fie reprezentanții lui Dumnezeu aici pe pământ, din cauza ipocriziei și a inimilor lor dure. Chiar și vameșii și prostituatele care s-au pocăit erau înaintea lor. Nu există păcat mai frecvent în rândul oamenilor religioși decât cel al neprihănirii de sine: ei Îl cinstesc pe Domnul cu gura, dar inimile lor sunt departe de El [simple_tooltip content=’Poporul acesta Mă onorează cu buzele, dar inima lui este departe de Mine;’](Matei 15:8)[/simple_tooltip].
Păcătoși îngrozitori se pocăiau și intrau în Împărăția lui Dumnezeu înaintea iudeilor foarte religioși, deoarece știau că sunt păcătoși și își puneau credința în Iisus. Unul dintre cele mai mortale lucruri despre neprihănirea religioasă este înșelăciunea că vom fi mântuiți din cauza faptelor noastre bune. Nu ne putem salva indiferent de cât de bine acționăm.
Amintește-ți cum ai fost mântuit și cine te-a salvat. Dacă rămâi smerit, știind că ești într-o relație corectă cu Dumnezeu din cauza lui Iisus, în loc să fii permanent sub presiune pentru a-ți dovedi relația corectă cu Dumnezeu, inima ta se va umple de bucurie și laudă pentru Cel care te-a făcut deja drept cu Dumnezeu.
