31Iudeii deci, ca să nu rămână trupurile pe cruce în sabat, fiindcă era Pregătirea (pentru că acea zi de Sabat era mare), i-au cerut lui Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să fie luaţi. [simple_tooltip content=’31 Iudeii deci, ca să nu rămână trupurile pe cruce în sabat, fiindcă era Pregătirea (pentru că acea zi de Sabat era mare), i-au cerut lui Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să fie luaţi.

32 Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi ale celuilalt răstignit împreună cu el;

33 dar, venind la Iisus, când au văzut că Acesta murise deja, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor,

34 ci unul dintre ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit sânge şi apă.

35 Şi cel care a văzut acestea a mărturisit, şi mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi.

36 Pentru că acestea au avut loc ca să se împlinească Scriptura: „Nici un os nu I se va zdrobi.”

37 Şi din nou o altă Scriptură zice: „Vor privi spre Cel pe care L-au străpuns.”’](Ioan 19:31-37)[/simple_tooltip]

 

Profețiile despre Mesia au continuat să se împlinească după ce Iisus a murit pe Cruce, iar una dintre acestea s-a întâmplat din cauza Sabatului. Nu se putea face nici o lucrare de Sabat, ceea ce însemna că Iisus trebuia să moară și să fie îngropat înainte de a începe. De aceea evreii i-au cerut lui Pilat să-I frângă picioarele. Frângerea picioarelor celor răstigniți grăbea moartea. Versetul 33 spune că Iisus era deja mort, așa că Scriptura s-a împlinit: „El Îi păzește toate oasele: nici unul dintre ele nu este zdrobit.” (Psalmii 34:20) – tot din cauza Sabatului.

Sabatul a fost menționat pentru prima dată în Scriptură în Exod 16, apoi la scurt timp, Domnul a poruncit respectarea zilei de Sabat în cele Zece Porunci [simple_tooltip content=’8 Adu-ţi aminte de ziua sabatului, ca s-o sfinţeşti.

9 Şase zile să lucrezi şi să-ţi faci toată lucrarea ta;

10 dar ziua a şaptea este sabat pentru Domnul Dumnezeul tău: să nu faci nici o lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici animalul tău, nici străinul tău care este înăuntrul porţilor tale.

11 Pentru că în şase zile Domnul a făcut cerurile şi pământul, marea şi tot ce este în ele şi în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea Domnul a binecuvântat ziua sabatului şi a sfinţit-o.’](Exod 20:8-11)[/simple_tooltip]. Dumnezeu a conectat Sabatul cu odihna pe care a luat-o în ziua a șaptea a creației. Conform [simple_tooltip content=’Şase zile să-ţi faci lucrarea ta, dar în ziua a şaptea să te odihneşti, pentru ca boul tău şi măgarul tău să se odihnească şi fiul roabei tale şi străinul să răsufle.’]Exodului 23:12[/simple_tooltip], unul dintre scopurile Sabatului era să ofere oamenilor lui Dumnezeu și animalelor lor o zi de odihnă fizică în fiecare săptămână. Știința medicală de astăzi a dovedit că organismele noastre au nevoie de cel puțin o zi de odihnă în fiecare săptămână pentru a funcționa la nivelul maxim.

În [simple_tooltip content=’16 Deci nimeni să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare sau de lună nouă sau zile de sabat,

17 care sunt o umbră a lucrurilor ce aveau să vină; dar trupul este al lui Hristos.’]Coloseni 2:16-17[/simple_tooltip], Pavel a arătat că Sabatul era doar o umbră a lucrurilor care aveau să vină și se împlinisecă în Hristos. [simple_tooltip content=’1 Deci, rămânând o promisiune de a intra în odihna Lui, să ne temem ca nu cumva cineva dintre voi să pară că a rămas în urmă.

2 Pentru că, în adevăr, nouă ni s-a adus vestea bună ca şi lor; dar lor, cuvântul pe care l-au auzit nu le-a folosit, negăsind credinţă în cei care au auzit.

3 Pentru că noi, cei care am crezut, intrăm în odihnă, după cum a spus: „Aşa am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»,” deşi lucrările erau împlinite de la întemeierea lumii.

4 Pentru că a spus undeva, despre a şaptea zi, astfel: „Şi Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Sale.”

5 Şi din nou în acest loc: „Nu vor intra în odihna Mea!”

6 Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea şi cei cărora li s-a adus întâi vestea bună n-au intrat din cauza neascultării,

7 El hotărăşte din nou o anumită zi, „Astăzi,” spunând în David după atâta timp, după cum s-a spus mai înainte: „Astăzi, dacă veţi auzi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”

8 Pentru că, dacă Iosua le-ar fi dat odihna, n-ar fi vorbit după aceea despre o altă zi.

9 Rămâne deci o odihnă de sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

10 Pentru că cine a intrat în odihna Lui, acela s-a şi odihnit de lucrările lui, ca Dumnezeu de ale Sale.

11 Să ne străduim deci să intrăm în odihna aceea, pentru ca nimeni să nu cadă după acelaşi exemplu de neascultare.’]Evrei 4:1-11[/simple_tooltip] vorbește despre o odihnă a Sabatului, care este disponibilă tuturor credincioșilor din Noul Testament, dar care nu este neapărat funcțională în toți. Această odihnă a Sabatului, din Noul Testament, este pur și simplu relația noastră cu Dumnezeu în care încetăm să facem lucrurile prin propriile noastre eforturi și Îi permitem lui Dumnezeu să lucreze prin noi.

În timp ce meditezi la importanța Sabatului în moartea lui Iisus, gândește-te la faptul că El a murit pentru a îți oferi odihnă. Dacă astăzi ești agitat sau confuz în vreun fel, aruncă-ți grija asupra Lui și fii restabilit în odihna Sa continuă de Sabat.