Iisus deci, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, i-a spus mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” (Ioan 19:26)
Ioan este singurul scriitor al evangheliilor care a oferit această relatare despre ultima dată când Iisus i-a slujit mamei Sale, poate pentru că Iisus a încredințat-o pe Maria lui Ioan. Chiar în timpul suferinței Sale extreme, Iisus S-a gândit la mama Sa și a onorat-o dându-o în grija lui Ioan. În acest fel, Iisus îndeplinea a doua poruncă a Legii, care spunea să-Și onoreze părinții.
Creștinii trebuie să-și onoreze părinții chiar și după ce sunt adulți. Cu toate acestea, porunca de a asculta este temporară [simple_tooltip content=’1 Spun dar: cât timp moştenitorul este copil, nu se deosebeşte cu nimic de rob, deşi este stăpân peste toate;
2 ci este sub păzitori şi administratori, până la timpul rânduit de tatăl.’](Galateni 4:1-2)[/simple_tooltip]. Onoarea duce în mod firesc la ascultare, dacă nu se cere nimic contrar legilor lui Dumnezeu, dar onoarea și ascultarea nu sunt sinonime. Scripturile ne învață că atunci când un bărbat se căsătorește, el trebuie să-și lase tatăl și mama și să se lipească de soția sa [simple_tooltip content=’De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa şi vor fi un singur trup.’](Geneza 2:24)[/simple_tooltip]. Acesta este motivul pentru care interferențele părinților, în căsătoria fiului sau a fiicei, este sursa multor divorțuri și a multor lupte conjugale. Cu toate acestea, un credincios trebuie să-și onoreze părinții.
Definiția cuvântului „onoara” este „a stima, a respecta,” iar cuvântul grecesc din care este tradusă onoara înseamnă „a prețui, adică a stabili o valoare asupra a ceva.” Când suntem tineri, este bine să stimăm/apreciem și să prețuim părerile părinților noștri despre semenii noștri. Atitudinea conform căreia părinții sunt învechiți și că nu au contact cu realitatea îi dezonorează și ne privează de înțelepciunea și sprijinul lor. Când suntem mai mari, s-ar putea să nu fim de acord cu părinții noștri, mai ales dacă sunt necredincioși, dar niciodată nu ar trebui să ne dezonorăm sau să fim lipsiți de respect față de aceștia. Dacă au fost abuzivi sau răi, a-i onora nu înseamnă a crede sau a acționa ca ei. Onoarea este pur și simplu o atitudine de respect pentru poziția pe care o dețin în calitate de cei care ne-au dat viață.
Se spune în [simple_tooltip content=’Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.’]Exodul 20:12[/simple_tooltip], [simple_tooltip content=’Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să ţi se lungească zilele şi ca să-ţi fie bine pe pământul pe care ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău.’]Deuteronom 5:16[/simple_tooltip] și [simple_tooltip content=’1 Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, pentru că aceasta este drept.
2 „Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de promisiune
3 – „ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mulţi ani pe pământ.”’]Efeseni 6:1-3[/simple_tooltip], că cinstirea tatălui și mamei tale este prima poruncă însoțită de o promisiune. Această poruncă este prima dintre cele Zece Porunci care dă o promisiune de binecuvântare celor care o ascultă. Cinstește-ți părinții întrucât și Iisus i-a onorat și vei trăi o viață lungă și prosperă.