22Şi Iisus, răspunzând, a spus: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl voi bea Eu?“ Ei I-au spus: „Putem.” [simple_tooltip content=’17 Şi Iisus, suindu-Se la Ierusalim, a luat la Sine pe cei doisprezece ucenici deoparte, pe drum, şi le-a spus:
18 „Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat preoţilor de seamă şi cărturarilor; şi Îl vor condamna la moarte
19 şi Îl vor preda naţiunilor ca să-L batjocorească şi să-L biciuiască şi să-L răstignească; şi a treia zi va învia.”
20 Atunci a venit la El mama fiilor lui Zebedei împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerându-I ceva.
21 Şi El i-a spus: „Ce vrei?“ Ea I-a zis: „Spune ca să şadă aceşti doi fii ai mei, unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta, în Împărăţia Ta.”
22 Şi Iisus, răspunzând, a spus: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl voi bea Eu?“ Ei I-au spus: „Putem.”
23 Şi El le-a zis: „În adevăr, veţi bea paharul Meu, dar a şedea la dreapta Mea şi la stânga Mea nu este al Meu să dau, ci se va da acelora pentru care a fost pregătit de Tatăl Meu.”
24 Şi cei zece, auzind, s-au supărat pe cei doi fraţi.
25 Dar Iisus, chemându-i la Sine, a spus: „Ştiţi că stăpânitorii naţiunilor domnesc peste ele şi cei mari exercită autoritate asupra lor.’](Matei 20:17-25)[/simple_tooltip]
Cuvântul grecesc pentru botez este baptizo. Josephus a folosit cuvântul pentru a descrie orașul Ierusalim ca fiind „copleșit” sau „cufundat” în distrugere de către romani, iar Plutarch (de asemenea, secolul I) a folosit acest cuvânt pentru a se referi la o persoană care este „cufundată” în mare. În Septuaginta (versiunea greacă a Vechiului Testament), baptizo este folosit pentru a-l descrie pe Naaman scufundându-se în râul Iordan [simple_tooltip content=’Şi a coborât şi s-a scufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu. Şi carnea lui s-a făcut din nou cum este carnea unui copil mic, şi el a fost curat.’](2 Împărați 5:14)[/simple_tooltip]. De la greacă clasică la greacă din Noul Testament, s-a păstrat același sens de bază: „a cufunda, a scufunda, a se afunda sau a plonja.” Iisus a întrebat ucenicii dacă pot fi cufundați și botezați în aceleași suferințe pe care El avea să experimenteze.
În acel moment ucenicii nu aveau idee despre cât va suferi Iisus pentru ei. Pentru ei era de neconceput ca El să fie vreodată luat și executat de cei despre care făcuse referire timp de trei ani, El făcând minuni zilnic. Aceasta este și o imagine a vieții noastre creștine. Îl avem pe Făcătorul Miracolelor care trăiește în noi, și totuși suferim pentru numele Lui. Îi conducem pe oameni la mântuire, îi vindecăm pe bolnavi, alungăm demoni, îi hrănim pe cei flămânzi, îi îmbrăcăm pe cei săraci – și totuși suferim uneori.
Oamenii vorbesc despre noi și ne jenează. Uneori ne trădează și ne fură. Dar suferința noastră nu este ca a oamenilor „normali” pentru că împărtășim suferințele Lui. Viața noastră nu este a noastră [simple_tooltip content=’Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, care este în voi, pe care Îl aveţi de la Dumnezeu, şi voi nu sunteţi ai voştri?’](1 Corinteni 6:19)[/simple_tooltip] și, la fel ca Iisus, suferim pentru bucuria pusă înaintea noastră [simple_tooltip content=’privind ţintă la Iisus, Căpetenia şi Desăvârşitorul credinţei, care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a răbdat crucea, dispreţuind ruşinea, şi şade la dreapta tronului lui Dumnezeu.’](Evrei 12:2)[/simple_tooltip]. Știm că viitorul nostru este eternitatea cu El în ceruri, și știm că în timp ce suntem aici, umblăm în victoria pe care El a obținut-o deja pentru noi în orice situație cu care ne confruntăm.
Dacă participi la suferințele Domnului, dacă oamenii îți îngreunează viața pentru că Îl iubești și Îl slujești, vei împărtăși recompensele Lui. Având în vedere acest lucru, astăzi poți striga și te poți bucura cu adevărat, în perioadele de suferință, de dragul Său.
