4Cu toate acestea am ceva împotriva ta, pentru că ți-ai părăsit dragostea dintâi. [simple_tooltip content=’1 Îngerului bisericii din Efes, scrie-i: „Acestea le spune Cel ce ține cele șapte stele în mâna Aa dreaptă, Cel ce umblă în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur;
2 ‘Știu faptele tale și munca ta și răbdarea ta și că nu poți suferi pe cei răi; și i-ai încercat pe cei care spun că sunt apostoli dar nu sunt, și i-ai găsit mincinoși;
3 Și ai suferit și ai răbdare și pentru numele Meu ai muncit și nu ai căzut de oboseală.
4 Cu toate acestea am ceva împotriva ta, pentru că ți-ai părăsit dragostea dintâi.
5 De aceea amintește-ți de unde ai căzut și pocăiește-te și fă faptele dintâi; altfel, voi veni dintr-odată la tine și îți voi lua sfeșnicul din locul lui dacă nu te pocăiești.
6 Dar ai aceasta, că urăști faptele nicolaiților, pe care și Eu le urăsc.’”
7 Cel ce are ureche, să asculte ce spune Duhul bisericilor: „Celui ce învinge îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în mijlocul paradisului lui Dumnezeu.”’](Apocalipsa 2:1-7)[/simple_tooltip]
Te înfiori la acest pasaj al Scripturii? Majoritatea creștinilor o fac pentru că știu că nu-L iubesc pe Iisus așa cum ar trebui, iar acest lucru le amintește despre asta. Dar Iisus nu vorbea despre întoarcerea la modul în care L-am iubit pentru prima dată; vorbea despre revenirea la revelația noastră despre cum El ne-a iubit pentru prima dată. Așa cum a spus apostolul Ioan, „Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit mai întâi.” (1 Ioan 4:19)
Deseori, predicarea este centrată pe modul în care ar trebui să-i iubim pe ceilalți. Deși acest lucru este cu siguranță adecvat, cea mai mare și mai deosebită caracteristică a unui adevărat creștin este dragostea lui pentru frați [simple_tooltip content=’Prin aceasta vor ști toți că sunteți ucenicii Mei, dacă aveți dragoste unii pentru alții.’](Ioan 13:35)[/simple_tooltip]. Dar nu putem oferi ceea ce nu am primit. Până când nu avem o adevărată revelație despre cât de mult ne iubește Dumnezeu, nu-i putem iubi cu adevărat pe ceilalți. Încercarea de a face acest lucru fără o dragoste vibrantă și experiențială în interiorul nostru este ca și cum ai încerca să îi oferi cuiva băutură dintr-un puț care este uscat. Nu se poate!
Viața creștină nu este doar greu de trăit; este imposibil să o trăim prin forțele noastre. Creștinismul adevărat nu este că tu și eu trăim pentru Iisus, ci că Iisus trăiește prin noi [simple_tooltip content=’Sunt crucificat împreună cu Hristos totuși trăiesc, dar nu eu, ci Hristos trăiește în mine; și viața pe care o trăiesc acum în carne, o trăiesc prin credința Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.’](Galateni 2:20)[/simple_tooltip]. Nicăieri nu este mai evident acest lucru decât în dragostea fața de alți oameni. Felul de dragoste poruncit de Iisus include întoarcerea celuilalt obraz [simple_tooltip content=’Dar Eu vă spun: „Nu vă împotriviți celor ce vă fac rău; ci oricui te va lovi peste obrazul tău drept, întoarce-i și pe celălalt.”’](Matei 5:39)[/simple_tooltip] și iertarea celor care ne răstignesc [simple_tooltip content=’Atunci Iisus a spus: „Tată, iartă-i, fiindcă ei nu știu ce fac.” Și I-au împărțit hainele și au aruncat sorți.’](Luca 23:34)[/simple_tooltip]. Acest tip de dragoste este imposibil din punct de vedere uman. Nu putem trăi așa decât umblând în dragostea supranaturală, care vine doar de la Dumnezeu.
Prin urmare, dragostea față de ceilalți este rodul – nu rădăcina – dragostea lui Dumnezeu pentru tine. Pe măsură ce te întorci la bucuria de a înțelege cât de mult te iubește Dumnezeu, așa cum ai făcut-o când L-ai primit pentru prima oară pe Iisus, ca Domn și Mântuitor, îi vei iubi pe ceilalți mai întâmplător decât ți-ai propus vreodată.
