A trăi o viață sfântă nu trebuie niciodată definită ca „a trăi fără păcat.” De fapt, păcatul nu are nimic de-a face cu sfințenia, în nici un fel! Am fost programați să credem că așa este, pentru că lumea religioasă a făcut sfințenia să însemne „a nu păcătui” și au făcut cea mai importantă problemă pentru biserică.
O mare parte din ceea ce se promovează prin predicarea sfințeniei astăzi este teologia vechiului legământ îmbrăcată decorativ în noul legământ. Vezi dacă poți observa diferența:
- Atunci: Dumnezeu a promis că vom fi poporul Său sfânt dacă vom respecta regulile. Legea este un manual „despre cum să” pentru sfințenie.
- Acum: Ești salvat de lege? Oh, în nici un caz. Nu țin legea pentru a câștiga mântuirea. Nu, ci legea îmi arată cum să trăiesc plăcut Domnului. Legea este un manual „despre cum să” pentru sfințenie.
Vezi diferența? Nu este nici o diferență! De fapt, singura diferență dintre atunci și acum este că unele dintre reguli s-au schimbat. Israeliții trăiau după regulile ceremoniale ale lui Moise; astăzi, mulți creștini își fac propriile lor reguli. „Eu țin doar cuvintele rostite ale lui Iisus.” „Încerc să fac totul din Biblie.” „Eu fac doar ceea ce spune pastorul meu.”
Există cel puțin trei moduri de a determina dacă mesajul sfințeniei pe care ți l-ai însușit reflectă legământul condamnator al legii sau noul și eliberatorul legământ al harului:
- Sfințenia vechiului legământ se bazează pe cine ești (un păcătos), și este promovată ca o listă a lucrurilor pe care trebuie să le faci; sfințenia noului legământ se bazează pe cine este Hristos (sfințenia noastră – [simple_tooltip content=’Iar din El, voi sunteţi în Hristos Iisus, care a fost făcut pentru noi înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţenie’]1 Corinteni 1:30[/simple_tooltip]) și ceea ce a făcut El (ne-a sfințit – [simple_tooltip content=’Pentru că şi Cel care sfinţeşte şi cei sfinţiţi, toţi sunt dintr Unul; pentru aceasta, Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţi,’]Evrei 2:11[/simple_tooltip], [simple_tooltip content=’Iar dacă cel dintâi rod este sfânt, plămădeala de asemenea; şi, dacă rădăcina este sfântă, ramurile de asemenea.’]Romani 11:16[/simple_tooltip]).
- Sfințenia vechiului legământ accentuează sacrificiile pe care se așteaptă să le faci; sfințenia noului legământ evidențiază jertfa perfectă a Mielului, prin care ai fost „perfecționat pentru totdeauna” [simple_tooltip content=’Pentru că, printr-o singură jertfă i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei sfinţiţi.’](Evrei 10:14)[/simple_tooltip].
- Sfințenia vechiului legământ este promovată ca un proces de creștere a sfințirii – ceva „în care creștem” pe măsură ce devenim mai mult ca Hristos; sfințenia noului legământ este prezentată ca o lucrare încheiată [simple_tooltip content=’„voie“ prin care am fost sfinţiţi, prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.’](Evrei 10:10)[/simple_tooltip].
Dumnezeu este sfânt, dar ce este sfințenia? Există câteva definiții ale sfințeniei – ai putea ști și altele – însă niciuna dintre acestea nu este în particular bună. Pentru a fi rezonabil, pot spune că fiecare definiție are un element de adevăr în ea și poate fi susținută cu Scriptura. Dar după cum vom vedea, niciuna dintre aceste definiții nu poate fi folosită pentru a descrie un Dumnezeu sfânt.
De ce contează acest lucru? Contează foarte mult, deoarece suntem chemați să fim „sfinți, așa cum Domnul este sfânt.” Însă, cum putem fi sfinți dacă nu știm nici măcar ce înseamnă sfințenia?
Ce Nu Este Sfințenia?
Înainte de a da o definiție sfințeniei, ar trebui să spulberăm câteva mituri despre ea:
- Sfințenia este evitarea păcatului
Într-adevăr, există scripturi care ne îndeamnă să „ne spălăm și să ne curățim” [simple_tooltip content=’Spălaţi-vă, curăţiţi-vă; depărtaţi răutatea faptelor voastre dinaintea ochilor Mei; încetaţi să faceţi rău!’](Isaia 1:16)[/simple_tooltip] și că Iisus intenționează să ne prezinte Lui Însuși „sfinți și neîntinați” [simple_tooltip content=’ca să-Şi prezinte Lui Însuşi Adunarea glorioasă, neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acestora, ci ca să fie sfântă şi fără cusur.’](Efeseni 5:27)[/simple_tooltip]. Problema, însă, este că definim un lucru (sfințenia) în termenii a ceva care nu este acel lucru (păcatul). Este ca și cum a defini lumina ca și absența întunericului. Este adevărat din punct de vedere tehnic, dar nu este o descriere bună; nu ne spune de fapt ce este sfințenia. Nici nu descrie un Dumnezeu care a fost sfânt cu mult înainte de a fi vreun păcat care să fie evitat.
- Sfințenia este a fi pus deoparte pentru Dumnezeu
Această definiție este probabil cea mai apropiată de semnificația literală a cuvintelor din ebraică (qâdôsh) și greacă (hagios) pentru cuvântul sfânt. Este cu siguranță folositor ca și adjectiv pentru a descrie lucruri sfinte precum temple [simple_tooltip content=’Domnul este în templul sfinţeniei Sale, Domnul Îşi are tronul în ceruri. Ochii Săi privesc, pleoapele Sale cercetează pe fiii oamenilor.’](Psalmul 11:4)[/simple_tooltip] și munți [simple_tooltip content=’Şi Moise i-a zis Domnului: „Poporul nu se va putea sui pe muntele Sinai, pentru că ne-ai poruncit stăruitor, zicând: «Pune îngrădiri împrejurul muntelui şi sfinţeşte-l.»”‘](Exod 19:23)[/simple_tooltip]. Dar cum descrie această definiție un Dumnezeu sfânt? Este Dumnezeu dedicat Lui Însușii? Este Dumnezeu pus deoparte pentru Sine Însuși? Cum ar face El acest lucru?
- Sfințenia este perfecțiunea morală
Această definiție este luată direct din vechiul legământ [simple_tooltip content=’26 Deci să ţineţi rânduielile Mele şi judecăţile Mele şi să nu faceţi nici una din aceste urâciuni, atât băştinaşul, cât şi străinul care locuieşte temporar printre voi. 27 Pentru că oamenii ţării care au fost înaintea voastră au săvârşit toate aceste urâciuni şi ţara a fost întinată; 28 ca nu cumva ţara să vă verse când o veţi întina, cum a vărsat naţiunile care au fost înainte de voi. 29 Pentru că oricine va face vreuna din aceste urâciuni – sufletele care le vor săvârşi vor fi nimicite din poporul lor. 30 Să păziţi dar ce v-am poruncit să păziţi, ca să nu săvârşiţi nici unul din obiceiurile urâcioase care au fost săvârşite înainte de voi şi să nu vă întinaţi cu ele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’](Levitic 18:26-30)[/simple_tooltip], ceea ce înseamnă că este populară majorității ce predică sfințenia. A fost cu siguranță un concept popular pentru Charles Finney. El a spus: „Sfințenia este perfecțiunea morală, iar nimic altceva decât perfecțiunea morală sau corectitudinea morală nu este sfințenia.” De vreme ce există grade de perfecțiune, s-ar putea concluziona că există grade de sfințenie – unii sunt mai sfinți decât alții.
Problema cu această definiție este că nu îți poți pava calea către sfințenie! Paisprezece secole în care vechiul legământ a fost în vigoare ne-a arătat lucrul acesta. Ai putea la fel de bine să încerci a te cățăra pentru a ajunge la Lună. Nu e posibil.
- Sfințenia este evlavie
Din nou, aceasta nu este o definiție rea și este biblică: „… ar trebui să trăiți vieți sfinte și evlavioase” [simple_tooltip content=’Toate acestea deci urmând să fie descompuse, ce fel de oameni trebuie să fiţi voi, în purtare sfântă şi evlavie, (GBV)’](2 Petru 3:11[/simple_tooltip], NIV). Însă nu este o definiție utilă, în particular. Este ca și cum ai spune că Dumnezeu este divin, ceea ce este redundant, inutil. Ai putea la fel de bine a vorbi despre flori florale.
- Sfințenia înseamnă vrednic de închinare
În sfârșit, această definiție se aplică unui Dumnezeu sfânt. El este vrednic de închinarea noastră [simple_tooltip content=’Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi închinaţi-vă pe muntele sfinţeniei Lui: pentru că Domnul Dumnezeul nostru este sfânt!’](Psalmul 99:9)[/simple_tooltip]. Dar și îngerii sunt sfinți [simple_tooltip content=’Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie adulteră şi păcătoasă, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni în gloria Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.’](Marcu 8:38)[/simple_tooltip]. Ar trebui să ne închinăm și la ei? Dar ce putem spune despre noi? Suntem o preoție împărătească și o națiune sfântă [simple_tooltip content=’Dar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, naţiune sfântă, popor dobândit pentru Sine, ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;’](1 Petru 2:9)[/simple_tooltip]. Dacă sfințenia înseamnă vrednic de închinare, atunci noi trebuie să fim vrednici de închinare și, sincer, nu suntem – cel puțin nu în același fel de devoțiune care se datorează unui Dumnezeu sfânt. Deci există fie două tipuri de sfințenie – una pentru Dumnezeu și una pentru noi – sau aceasta nu este o definiție bună.
Ce Este Sfințenia?
Legea primei Mențiuni, care este predată în Școlile Biblice, spune că trebuie să acorzi o atenție deosebită când ceva este menționat în Biblie pentru prima dată. În [simple_tooltip content=’Şi Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea S-a odihnit de toată lucrarea Sa, pe care a creat-o Dumnezeu, făcând-o.’]Genesa 2:3[/simple_tooltip] găsim prima mențiune a cuvântului qadash, care înseamnă „a consacra” sau „făcut sfânt.” După cum poți vedea, sfințirea nu prea are de-a face cu păstrarea regulilor sau cu evitarea păcatului, ci are totul de-a face cu a fi complet. Este aproape ca și cum Dumnezeu a putut prevedea cum devenim confuzi în căutarea noastră pentru sfințenie, și astfel S-a hotărât să ne trimită un mesaj prin conectarea sfințeniei cu ziua de odihnă, sărbătoarea.
Adam și Eva și-au început noua viață într-o sărbătoare. Sigur că erau multe de făcut, de învățat și descoperit, dar ei au fost creați complet și fără nici o lipsă. Nu au fost opere în curs de desfășurare – erau capodopere făcute de Dumnezeu, opere de artă impecabile, perfect capabile să comunice cu Creatorul. Din păcate, ei nu au putut experimenta viața pe care Dumnezeu a avut-o pentru ei, dar aceasta nu a fost din cauza vreunui defect de fabricație. Adam și Eva au făcut o alegere greșită și carnală. Însă punând deoparte căderea în păcat pentru moment, încearcă să îți imaginezi cum ar fi putut fi lucrurile dacă ar fi fost toate în conformitate cu planul inițial. Viața sfântă pe care Dumnezeu a intenționat-o pentru Adam și Eva a fost menită să fie una de descoperire plină de bucurie și învățare de a trăi iubiți. Preocuparea lor era menită să con-lucreze împreună cu Domnul vieții. Trăind în părtășie cu Domnul, ei erau capabili de o măreție de neimaginat.
Aceasta este exact situația cu tine. În ziua în care ai început noua viață în Hristos, ai fost făcut în întregime nou și format complet. Tu, cel nou, este sfânt și întreg; ești literalmente complet în El [simple_tooltip content=’şi voi sunteţi împliniţi în El, care este Capul oricărei stăpâniri şi autorităţi,’](Coloseni 2:10)[/simple_tooltip]. Spiritual vorbind, tu ești o capodoperă făcută de Dumnezeu, o lucrare de artă perfectă, perfect capabilă să comunice cu Cel care te-a făcut și ți-a dat viața Sa. Nu ești o lucrare în desfășurare, pentru că ai fost făcut perfect pentru totdeauna. [simple_tooltip content=’Pentru că, printr-o singură jertfă i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei sfinţiţi.’](Evrei 10:14)[/simple_tooltip]
Deci, ce se întâmplă acum? Viața pe care Dumnezeu o intenționează pentru tine este una de descoperire plină de bucurie. Este de a învăța să trăiești iubit (pentru că ești iubit) și a fi sfânt (pentru că ești sfânt). Este de a crește în cine ești deja în Hristos.
Aceasta înseamnă a trăi viața creștină. Nu este străduința să desăvârșești ceea ce El a început; este a te odihni în lucrarea Lui finalizată și a sărbători (a-ți petrece vacanța) în sfințenia Lui. Când ai o revelație a lucrării Sale de sfințire, toată presiunea de a face și a te îmbunătăți se evaporă. Nu există nevoia de creștinismul „lucrează pentru a fi sfânt,” pentru că tot ce trebuia făcut pentru a te face o nouă creație a fost făcut. Presiunea este îndepărtată, deoarece s-a încheiat.
Deci, sfințenia înseamnă plinătate. A spune că „Dumnezeu este sfânt” înseamnă a te referi la totalitatea, plinătatea, frumusețea și viața abundentă care se revarsă în Dumnezeire. Lui Dumnezeu nu-I lipsește nimic. El este intact, nedeteriorat; nu este decăzut; este în întregime complet și deplin în Sine Însuși. El este Cel indivizibil, cu totul auto-suficient, și imaginea perfecțiunii.
Sfințenia înseamnă perfecțiune în sensul de finalizare. Când Iisus, cel Sfânt, ne-a îndemnat să „fim perfecți,” El ne invita la o viață de plinătate sau sfințenie [simple_tooltip content=’Voi deci fiţi desăvârşiţi, după cum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.’](Matei 5:48)[/simple_tooltip]. Cuvântul din greacă pentru „perfect” înseamnă „complet” sau „întreg.” Iisus a spus: „Fiți întregi, după cum Tatăl vostru din cer este întreg.” Iisus a venit să-i facă întregi pe cei frânți. El ne chema la viața care era a Lui.
Un Dumnezeu sfânt și întreg se află în contrast cu o lume nesfântă și frântă. Din cauza păcatului și a separării, noi trăim într-o lume a morții și a deficitului. În starea noastră naturală, noi suntem consumați de nevoile și lipsurile noastre. Ne petrecem viața încercând să obținem ceea ce nu avem și încercând să reparăm daunele înstrăinării noastre. Dar singurul leac pentru starea noastră decăzută este o revelație a unui Dumnezeu întreg și sfânt căruia nu-I lipsește nimic și care a promis că va satisface toate nevoile noastre din suficiența Lui debordantă.
Cum Rămâne Cu…
S-ar putea să întrebi, „De ce cuvântul grecesc hagios nu evidențiază plinătatea? ” Nu cred că definiția din Strong’s Concordance este greșită, ci doar incompletă. Dumnezeu este sfânt și întotdeauna a fost. În ce sens a fost despărțit, pus deoparte înainte de creație? Nu exista nimic față de care să fie pus deoparte? În ce sens era El sacru când nu exista nimic profan?
„Pus deoparte” sau „separat” este atunci când ești întreg într-o lume zdrobită, complet într-o lume a lipsei, și sănătos într-o lume rănită. Este foarte greu să auzi cuvântul separat și să nu îl interpretezi prin lentilele vechiului legământ de a „nu atinge, nu gusta, nu mânui” [simple_tooltip content=’20 Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de cunoştinţele elementare ale lumii, pentru ce, ca şi cum aţi fi încă în viaţă în lume, vă supuneţi la rânduieli: 21 „nu pune mâna, nu gusta, nu atinge!” 22 (care sunt toate spre distrugere prin întrebuinţare), după poruncile şi învăţăturile oamenilor’](Colosesni 2:20-22)[/simple_tooltip] sau „fă pentru a fi” – „Trebuie să mă separ pe mine însumi pentru a fi sfânt.” Aș putea spune că suntem separați pentru că suntem sfinți. Deci, puși deoparte sau separați da, dar numai pentru că celor care sunt în afara lui Hristos le lipsește ceva; nu pentru că nouă ne lipsește ceva.
Întrebarea adevărată este, „Cum de ne-am îndepărtat de această definiție a sfințeniei, care înseamnă plinătate?” Dacă ai acces la Oxford English Dictionary – mă refer la versiunea completă, nu cea concisă – și te uiți la etimologia cuvântului sfânt, vei găsi acest lucru: „Engleza veche hál – intact, întreg, sănătos.” De asemenea, [simple_tooltip content='(Holy from Middle English holi, from Old English halig, translation of Late Latin sanctus, translation of Greek Hagion, translation of Hebrew ha-godesh; holy, from Middle English hooli, translation of Late Latin sanctus)’]Webster’s Word Histories[/simple_tooltip], p.223, spune la fel. Poți verifica orice dicționar standard pentru semnificația cuvântului halig din engleza veche. În mod clar a fost legat de conceptul de întreg sau de sănătos. Primii traducători în limba engleză au văzut în mod clar înțelesul de întreg în cuvântul sfânt.
Aceasta este ceea ce a vrut să spună cuvântul inițial, și în felul acesta l-a înțeles Spurgeon în secolul al XIX-lea, în expunerea lui asupra [simple_tooltip content=’Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Sale: El este sfânt!’]Psalmului 99:5[/simple_tooltip]:
Sfințenia este armonia tuturor virtuților. Domnul nu are numai un atribut glorios, sau în exces, însă toate sunt în El ca un întreg; aceasta este coroana onoarei Sale și onoarea coroanei Sale. Puterea Sa nu este bijuteria Lui cea mai aleasă, nici suveranitatea Sa, ci sfințenia Lui. În această excelență morală comprehensivă, creaturile Sale se delectează, iar când o fac, încântarea lor este o dovadă că inimile lor au fost reînnoite și că ele însele au fost făcute părtașe ale sfințeniei Sale.
Are sens perfect: Dumnezeu este complet, omul este incomplet. Dumnezeu este intact, omul este stricat. Adevărata sfințenie – despre care citim aproape în fiecare pagină a Bibliei – vorbește despre frumusețea și plinătatea lui Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste și Dumnezeu este sfânt, dar sub vechiul legământ dragostea și sfințenia au fost redefinite sau re-ancorate pe noi. Dragostea a devenit ceva ce trebuie să facem și sfințenia ceva ce nu trebuie să facem. Acestea sunt definiții inferioare.
Dacă Dumnezeu este însăși definiția cuvântului sfânt, cu siguranță ar trebui ca El să definească înțelegerea noastră despre sfințenie. Într-adevăr, acest lucru îl fac scripturile. Ele portretizează perfecțiunile sublime ale unui Dumnezeu sfânt. Dumnezeu Însuși ne arată ce înseamnă să fii sfânt. Doar atunci când ajungem la Moise și la lege, apare o nouă definiție a sfințeniei. Este o definiție inferioară care nu se bazează pe perfecțiunea lui Dumnezeu, ci pe imperfecțiunea păcatului.
Noi ne-am setat pe definiția mai inferioară – definiția imperfectă, bazată pe păcat – pe când Hristos ne cheamă să țintim mai înalt: „Fiți perfecți (sau compleți, sănătoși, întregi), după cum Tatăl vostru ceresc este perfect” (Matei 5:48). Este imposibil pentru noi, dar posibil cu Dumnezeu. În Hristos, care este sfințenia noastră de la Dumnezeu, noi suntem sfinți [simple_tooltip content=’Iar din El, voi sunteţi în Hristos Iisus, care a fost făcut pentru noi înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţenie şi răscumpărare,’](1 Corinteni 1:30)[/simple_tooltip]. După cum Vița este sfântă, la fel sunt și mlădițele. Noi nu suntem făcuți sfinți prin evitarea păcatului; noi suntem făcuți sfinți de Iisus [simple_tooltip content=’Pentru că, printr-o singură jertfă i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei sfinţiţi.’](Evrei 10:14)[/simple_tooltip].
În Hristos, tu ești perfect pentru totdeauna. Nu există absolut nimic din ceea ce poți face pentru a îmbunătăți această stare de lucruri. Multe îndemnuri din Scriptură de a fi sfinți nu au nimic de-a face cu auto-îmbunătățirea și evitarea păcatului, ci are totul de-a face cu a lucra, a scoate la lumină ceea ce Hristos a realizat deja.
Este interesant următorul aspect: rădăcina cuvântului pentru qadosh, de obicei tradus ca „sfințit” sau „separat,” înseamnă „a fi la înălțimea de a fi absolut pregătit pentru tot ce este bun.” (Etymological Dictionary of Biblical Hebrew: Based on the Commentaries of Rabbi Samson Raphael Hirsch, p. xii). A fi sfânt înseamnă a umbla prin credința Fiului lui Dumnezeu care este sfințenia noastră dată de Dumnezeu. Este a te bucura de viața abundentă care vine din trăirea din noua noastră identitate în Iisus Hristos.
După cum am văzut, Biblia declară că am fost sfințiți [simple_tooltip content=’Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar aţi fost spălaţi, dar aţi fost sfinţiţi, dar aţi fost îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus şi prin Duhul Dumnezeului nostru.’](1 Corinteni 6:11)[/simple_tooltip]; am fost făcuți sfinți prin sacrificiul Său și am fost perfecționați pentru totdeauna [simple_tooltip content=’„voie“ prin care am fost sfinţiţi, prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.’](Evrei 10:10[/simple_tooltip],[simple_tooltip content=’Pentru că, printr-o singură jertfă i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei sfinţiţi.’]14)[/simple_tooltip]; și suntem compleți în Hristos [simple_tooltip content=’şi voi sunteţi împliniţi în El, care este Capul oricărei stăpâniri şi autorităţi,’](Coloseni 2:10)[/simple_tooltip]. În El, noi nu avem absolut nici o lipsă.
Noi trebuie să ne schimbăm vocabularul. Trebuie să începem a umbla în adevărata noastră identitate a sfințeniei. Trebuie să-I mulțumim lui Iisus pentru cine este El și ceea ce a făcut El. Iată o idee simplă pentru a te ajuta să faci aceasta. Ori de câte ori citești cuvintele „sfânt” sau „sfințit” în Scriptură, înlocuiește-le cu limbajul ceresc de plinătate și întregire. Acest lucru îți va da o imagine mai clară asupra a ceea ce a făcut Iisus:
- către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei compleți în Hristos Iisus și chemați să fie întregi… (1 Corinteni 1:2)
- şi v-aţi îmbrăcat în omul cel nou, care este creat după Dumnezeu în dreptate şi în plinătatea adevărului. (Efeseni 4:24)
- Deci nu te ruşina de mărturia Domnului nostru... El ne-a mântuit şi ne-a chemat la o viață întreagă și completă, nu potrivit faptelor noastre, ci potrivit propriului Său plan şi al harului Său… (2 Timotei 1:8-9, NIV)
- Dar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, naţiune completă, popor dobândit pentru Sine (1 Petru 2:9)
- Dar acum, de vreme ce ați fost eliberați de păcat și ați devenit sclavi ai lui Dumnezeu, aveți răsplata voastră prezentă în plinătate și sfârșitul ei este viața veșnică. (Romani 6:22, AMP)
Când tu realizezi că sfințenia este pur și simplu a trăi din acel loc în care ești așezat în Iisus și plinătatea Lui, te va face să îți iei ochii de pe tine și să-i pui pe El, cine este El în tine și cine ești tu în El. Cu cât vei vedea mai mult acest lucru, cu atât mai mult va curge acest lucru prin tine aici pe pământ. Cu cât mai mult îți vei vedea poziția, cu atât mai mult vei trăi din acea poziție și cu atât mai mult vei învinge păcatul. Mai important, acest lucru va cauza să vezi cum cerul vine pe pământ prin viața ta și tot mai mult vei face lucrurile pe care Iisus le-a făcut, și încă unele mai mari. Dumnezeu nu ne-a lăsat pe pământ pentru a vedea cât de mult păcat putem birui. El ne-a lăsat să vadă cât de mult din cer poate El aduce pe pământ prin noi!
Tu ai potențialul pentru o victorie totală asupra păcatului. Ai potențialul de a umbla în sănătate divină. Ai potențialul de a umbla împreună cu Dumnezeu într-un mod glorios, douăzeci și patru de ore pe zi; potențialul de un belșug mare astfel încât să poți finanța națiuni, să auzi în permanență vocea lui Dumnezeu, să învii morții, să faci lucrările pe care le-a făcut Iisus și tot ceea ce Dumnezeu a plănuit ca tu să faci.
Creștinii trebuie să audă cine sunt cu adevărat. Fii ai lui Dumnezeu, 100% neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos Iisus, perfecți, compleți, așezați în locurile cerești, binecuvântați cu orice binecuvântare, sfinți, plăcuți Tatălui, acceptați în Cel Preaiubit, mai mult decât biruitori, incapabili să fim despărțiți de dragostea lui Dumnezeu, etc! Aceasta este adevărata noastră identitate. A fi de acord cu aceasta este a avea o gândire sfântă!
Iisus ne dă o imagine a unei vieți complete și întregită (sfântă), neștirbită și fără vreo pată de păcat. Tot ceea ce face Iisus este precedat de sfințenie. El este o dragoste sfântă, o neprihănire sfântă, o bucurie sfântă. Sfințenia, sau plinătatea, este însăși definiția vieții abundente. O astfel de viață este viața pe care o ai deja în El.
