Matei 18:1-5; Marcu 9:30-37; Luca 9:46-48
4Oricine deci se va smeri ca acest copilaş, acela este mai mare în Împărăţia cerurilor. (Matei 18:4)
Este interesant că Iisus a folosit un copilaș pentru a ilustra smerenia. Deși este adevărat că cei mici au o puritate și pot învăța, spre deosebire de majoritatea adulților, cu siguranță nu sunt altruiști. Bebelușii vin pe lume total egocentriști, dorind-și ceea ce vor atunci când vor. Părinții trebuie să scoată copiii din aceast egocentrism.
Iisus a ales acești copii ca exemplu de smerenie, deoarece caracteristica dominantă a smereniei este dependența de Dumnezeu, în loc de suficiența de sine, iar copiii sunt complet dependenți de părinții lor pentru orice. Ei caută de la aceștia înțelepciune, provizie, protecție și toate binecuvântările vieții. Smerenia de a fi cu totul în mâinile lui Dumnezeu a fost ceea ce vorbea Iisus aici.
Calea smereniei nu ar putea funcționa dacă nu ar exista Dumnezeu. Pur și simplu am fi călcați în picioare de cei care ar profita de noi. Dar smerenia este un pas al credinței – credința că Dumnezeu este judecătorul și acea promovare vine de la El (Psalm 75:6-7). El se opune celor mândri și le dă har celor smeriti (1 Petru 5:5). Când avem încredere în El și pășim în credință, El oferă tot ceea ce avem nevoie.
Smerenia înseamnă a avea credință în Dumnezeu în loc de a te încrede în tine. Acesta este motivul pentru care este ușor să fii smerit atunci când ai eșuat și este greu să fii umil atunci când ai obținut succesul. Astăzi, pe măsură ce urmărești ceea ce te cheamă Dumnezeu să faci și să operezi în darurile pe care Ți le-a dat, amintește-ți cine te-a chemat și ți-a dat aceste daruri. Pe măsură ce pășești în smerenie, cu încredere completă în El pentru orice, El îți va oferi toată dragostea, înțelepciunea și puterea de care ai nevoie; și El te va asigura, te va proteja și te va binecuvânta în moduri pe care nu le-ai visat niciodată.
