Harul [în limba greacă, favorul nemeritat] lui Dumnezeu este un legământ. Când ajungi să înțelegi acest legământ pe care îl ai prin Iisus Hristos, și devii conștient de faptul că favorul Său nemeritat pătrunde în fiecare aspect al vieții tale, vei începe să vezi cum el se manifestă în viața ta de familie, în carieră și în relații.

De-a lungul istoriei, Dumnezeu a încheiat mai multe legăminte cu omul. Printre acestea se numără legământul Adamic, legământul cu Noe și legământul Avraamic. Dar cele două legăminte centrale sunt vechiul legământ al lui Moise și noul legământ al lui Iisus. Când înțelegi aceste două legăminte majore și cunoști diferența clară dintre ele, vei avea o temelie de nezdruncinat pentru credința și încrederea ta în favorul nemeritat al lui Dumnezeu.

S-au folosit diverși termeni pentru descrierea acestor două legăminte. Vechiul legământ este cunoscut drept legământul mozaic (deoarece a fost dat prin Moise), legea Sinaică (pentru că cele 10 Porunci au fost date pe muntele Sinai) și legământul legii (deoarece se bazează pe ținerea legii de către om). Pe de altă parte, noul legământ al lui Iisus, care este legământul în care trăim astăzi, este de asemenea cunoscut drept legământul harului (deoarece se bazează pe favorul lui Dumnezeu nemeritat, necâștigat și nedatorat) și legământul păcii (deoarece exprimă shalom-ul lui Iisus).

Este interesant să observăm că înainte ca legea să fie dată, niciunul dintre copiii lui Israel nu murise ca rezultat al ieșirii din Egipt. Deși se plânseseră și cârtiseră împotriva conducătorului ales de Dumnezeu, nici măcar unul dintre ei nu a murit. Aceasta este o imagine a harului desăvârșit.

Înainte ca legea să fie dată, copiii lui Israel trăiau sub har [favor nemeritat], iar toate binecuvântările și purtarea de grijă pe care o primeau depindeau de bunătatea lui Dumnezeu și nu de ascultarea lor. Domnul nu i-a scos din Egipt datorită bunătății sau comportamentului lor bun. El i-a scos de acolo prin sângele mielului (o imagine a sângelui Mielului lui Dumnezeu) cu care au fost stropite tocurile ușilor în noaptea primului Paște.

Copiii lui Israel depindeau de credincioșia lui Dumnezeu față de legământul Avraamic, la a cărei bază se afla harul Său [favorul Său nemeritat]. Avraam a trăit cu mai mult de 400 de ani înainte ca legea să fie dată, cu mult înainte să existe cele 10 Porunci. Dumnezeu Se relaționase la Avraam pe baza credinței lui Avraam în harul Său și nu pe baza ascultării lui Avraam față de lege. Cuvântul lui Dumnezeu arată clar că Avraam nu a fost îndreptățit prin lege, ci L-a crezut pe Dumnezeu și acest lucru i-a fost considerat neprihănire. [simple_tooltip content=’Căci, dacă Avraam a fost declarat drept din fapte, are cu ce să se fălească; dar nu înaintea lui Dumnezeu. Fiindcă ce spune scriptura? ‘Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit pentru neprihănire.’’](Romani 4:2-3)[/simple_tooltip]

Dorința lui Dumnezeu era aceea de a avea o relație cu copiii lui Israel. Așa că atunci când au sosit la Muntele Sinai, Dumnezeu le-a reamintit cu un glas plin de blândețe modul în care îi adusese la El pentru a putea făuri o relație specială cu ei – că favorul Lui nemeritat era cel care îi scosese din Egipt, că favorul Lui nemeritat era cel care făcuse o cale pentru ei atunci când nu era niciuna și că favorul Lui nemeritat era cel care le dăduse mană din cer [simple_tooltip content=’Ați văzut ce am făcut egiptenilor, și cum v-am purtat pe aripi de acvilă și v-am adus la Mine. Și acum, dacă veți asculta într-adevăr de vocea Mea și veți ține legământul Meu, atunci voi Îmi veți fi un tezaur special, peste toate popoarele…Și Îmi veți fi o împărăție de preoți și o națiune sfântă.’](Exod 19:4-6)[/simple_tooltip].

Acum, ei vroiau să schimbe legământul harului sub care se aflau cu un altfel de legământ. Atunci când Moise le-a spus ce zisese Dumnezeu, aceștia au răspuns cu aroganță (care poate fi observată în sintaxa ebraică), spunând în esență, „Tot ceea ce ne-a poruncit Dumnezeu, suntem foarte capabil să facem!” (Exod 19:8). Cu alte cuvinte, iată ce au spus ei lui Dumnezeu: „Dumnezeule, nu ne mai judeca și nu ne mai binecuvânta pe baza bunătății și credincioșiei Tale. Dă-ne după meritele noastre. Binecuvântează-ne pe baza ascultării noastre, deoarece suntem destul de capabili să facem orice ne ceri Tu!”

Din acea clipă, Dumnezeu Și-a schimbat imediat tonul față de copiii lui Israel. Odată ce harul lui Dumnezeu a fost respins, și oamenii s-au bazat pe propria lor neprihănire și ascultare pentru a-I răspunde, Dumnezeu S-a retras de la ei, și i-a spus lui Moise să poruncească poporului să nu se apropie de Muntele Sinai deoarece muntele era sfânt. [simple_tooltip content=’9 Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine în întunericul gros al norului, ca poporul să audă când voi vorbi cu tine şi să te creadă şi pe tine întotdeauna.” Şi Moise a adus înapoi Domnului cuvintele poporului.
10 Şi Domnul a zis lui Moise: „Mergi la popor şi sfinţeşte-i astăzi şi mâine şi să-şi spele hainele.
11 Şi să fie gata pentru a treia zi, pentru că a treia zi Domnul va coborî, înaintea ochilor întregului popor, pe muntele Sinai.
12 Şi vei pune poporului îngrădiri de jur-împrejur, zicând: «Feriţi-vă să vă suiţi pe munte şi să vă atingeţi de marginea lui. Orice se va atinge de munte va fi omorât negreşit:
13 nici o mână nu se va atinge de el, fără ca omul să fie ucis negreşit cu pietre sau străpuns cu săgeata; animal sau om, nu vor trăi». Când cornul de berbec va suna lung, se vor sui spre munte.”’](Exod 19:9-13)[/simple_tooltip]

Prezența Domnului fusese cu ei la fiecare pas făcut, prin stâlpul de nor în timpul zilei și stâlpul de foc în timpul nopții. El îi condusese prin Marea Roșie și Se îngrijise de nevoile lor. Fusese bun față de ei datorită credincioșiei Lui față de legământul Avraamic bazat pe harul Său [favorul Său nemeritat]. Dar acum, El îi avertiza pe copiii lui Israel să stea departe de prezența Lui! Nu Se mai putea raporta la ei în aceeași manieră pe care o făcuse până atunci după ce aceștia aleseseră să intre sub un alt legământ în ceea ce privea raportarea lor la El – un legământ bazat pe faptele și ascultarea lor, și nu pe bunătatea Lui, ca înainte.

De fapt, chiar la începutul următorului capitol, după ce israeliții spuseseră lui Dumnezeu să îi judece pe baza faptelor lor, Dumnezeu le-a dat cele 10 Porunci și legământul legii a fost instaurat. Dar au fost israeliții capabil să trăiască după cum s-au lăudat că vor face tot ceea ce le poruncește Dumnezeu să facă? Chiar la poalele Muntele Sinai aceștia au făcut un vițel din chiar aurul pe care Dumnezeu li-l dăduse și i s-au închinat drept dumnezeul care i-a scos din țara Egiptului!

Condițiile Vechiului Legământ

Deuteronom 28 relatează câteva din minunatele binecuvântări de la Dumnezeu care influențează fiecare domeniu din viețile noastre, inclusiv familiile, carierele și finanțele noastre.

Binecuvântat vei fi în cetate și binecuvântat vei fi în câmp. Binecuvântat va fi rodul trupului tău și rodul pământului tău și rodul vitelor tale, fătul vacilor tale și turmele oilor tale. Domnul îți va deschide tezaurul Său bun, cerul să dea ploaie țării tale la timpul ei și să binecuvânteze toată lucrarea mâinii tale, și vei da cu împrumut multor națiuni, dar tu nu vei lua cu împrumut. (Deuteronom 28:3-4,12)

Acestea erau binecuvântări făgăduite sub vechiul legământ al legii. Dar cum aveau să vină aceste binecuvântări asupra ta dacă te aflai sub vechiul legământ? Dumnezeu a răspuns acestei întrebări când a spus, „Și Domnul te va face capul și nu coada…dacă dai ascultare poruncilor Domnului Dumnezeul tău, pe care ți le poruncesc astăzi să iei seama și să le împlinești. Și să nu te abați nici la dreapta nici la stânga, de la niciunul dintre cuvintele pe care ți le poruncesc astăzi, ca să mergi după alți dumnezei să le servești.” (Deuteronom 28:13-14). Cuvântul cheie necesar pentru a ajunge la binecuvântările lui Dumnezeu sub vechiul legământ este un mare „DACĂ” – DACĂ poți ține cu desăvârșire poruncile lui Dumnezeu, atunci te poți bucura de binecuvântările Lui! Aceasta înseamnă de fapt că vechiul legământ al legii era condiționat în întregime de faptele tale și de capacitatea ta de a ține în mod impecabil poruncile lui Dumnezeu. Numai atunci puteai fi binecuvântat! Dar ce se întâmplă DACĂ eșuezi în a ține cu desăvârșire poruncile lui Dumnezeu? Sub acest legământ al legii, Domnul a spus:

Dar se va întâmpla, dacă nu vei da ascultare vocii Domnului Dumnezeul tău, ca să iei seama și să împlinești toate poruncile Lui și statutele Lui, pe care ți le poruncesc astăzi, că toate blestemele acestea vor veni peste tine și te vor ajunge. Blestemat vei fi în cetate și blestemat în câmp… Blestemat va fi rodul trupului tău și rodul țării tale, fătul vacilor tale și turmele oilor tale… Domnul va trimite peste tine blestem, chinuire și mustrare, peste orice îți vei pune mâna să faci, până când vei fi nimicit și până când vei pieri repede, din cauza stricăciunii faptelor tale, prin care M-ai părăsit. (Deuteronom 28:15-16,18,20)

Sub vechiul legământ erai binecuvântat dacă țineai într-un mod perfect legea lui Dumnezeu, dar deasemenea atrăgeai blesteme îngrozitoare dacă eșuai! Dumnezeu a vrut să-Și binecuvânteze poporul pe baza favorului Său nemeritat, dar deoarece ei au vrut să fie binecuvântați prin prisma modului în care țineau legea, El a trebuit să le smerească aroganța ce îi mistuia. Le-a arătat standardele Sale perfecte la care niciun om nu s-ar putea ridica vreodată – le-a dat vechiul legământ al legii.

Pentru Ce A Fost Dată Legea?

Trebuie să înțelegem că legea nu a fost dată ca să fie ținută. Legea este un standard imposibil și a fost desemnată să reducă la tăcere toate eforturile omenești ce caută să câștige binecuvântările lui Dumnezeu. De aceea au avut nevoie copiii lui Israel de jertfele și arderile de tot potrivite pentru a-i acoperi. Aceștia nu ar fi putut ține niciodată legea cu perfecțiunea cerută de Dumnezeu.

Iisus a venit să arate omului standardul impecabil al legii lui Dumnezeu, care avea în vedere atât interiorul, cât și exteriorul omului [simple_tooltip content=’22 dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi supus judecăţii; iar oricine va spune fratelui său: «Raca», va fi supus judecăţii sinedriului; iar oricine va spune: «Nebunule», va fi supus gheenei focului…

28 dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi comis adulter cu ea în inima lui.’](Matei 5:22,28)[/simple_tooltip]. Fariseii coborâseră standardul legii lui Dumnezeu la un nivel care să poată fi respectat prin propriile lor eforturi, astfel încât să se poată lăuda cu propria lor capacitatea de a ține legea. Dar Iisus a venit pentru a scoate la iveală eșecul lor total și le-a arătat că legea lui Dumnezeu era un standard imposibil de atins pentru om. El a spus, „dacă ochiul tău cel drept te face să păcătuiești, scoate-l și aruncă-l de la tine…Și dacă mâna ta cea dreaptă te face să păcătuiești, taie-o și arunc-o de la tine…” (Matei 5:29-30). Este clar că intenția Lui nu era ca oamenii să ia sensul literal al cuvintelor Sale, deoarece biserica ar arăta ca o uriașă secție de amputare! Nu, Iisus a adus pur și simplu legea la forma ei cea mai pură pentru ca fiecare om să ajungă la capătul puterilor și să își vadă nevoia de Mântuitorul!

Nu este niciunul drept, niciunul măcar. Știm însă că oricâte spune legea, le spune celor sub lege; ca fiecare gură să fie astupată și toată lumea să devină vinovată înaintea lui Dumnezeu. De aceea prin faptele legii nicio făptură nu va fi declarată dreaptă înaintea Lui; fiindcă prin lege este cunoștința păcatului. (Romani 3:10, 19-20)

Aceste versete sunt pline de câteva adevăruri. În primul rând, ne spun că legea a fost desemnată să arate „întregii lumi” că este vinovată de păcat înaintea lui Dumnezeu. Nici o fire nu poate fi îndreptățită prin faptele legii. Întreaga omenire are nevoie ca Mântuitorul să o salveze! Acest verset explică de asemenea motivul pentru care a fost dată legea. Dumnezeu a dat legea pentru a expune păcatul omului, „fiindcă prin lege este cunoștința păcatului.”

Dacă poți înțelege această ultimă afirmație, vei înțelege și una dintre cele mai mari neînțelegeri greșite care au loc în biserica de astăzi. Există oameni care cred că unii credincioși se luptă cu păcatul deoarece nu au parte de destulă învățătură cu privire la cele 10 Porunci. Acești oameni au impresia că dacă vor predica cu tenacitate despre lege și despre toate „Să nu”-urile, credincioșii ar fi eliberați de păcat! În toți cei 1500 de ani în care copiii lui Israel s-au aflat sub vechiul legământ al legii, legea nu a oprit păcatul de la a mai avea loc. Există vreo bază scripturală pentru a spune că accentuarea puternică a învățăturii despre cele 10 Porunci va aduce sfințenie și va opri păcatul? Categoric nu, deoarece cele 10 Porunci nu au fost niciodată date pentru a opri păcatul, și ele nu au puterea de a opri păcatul.

Ceea ce face de fapt legea este de a ațâța păcatul [simple_tooltip content=’Dar boldul morţii este păcatul, şi puterea păcatului, legea;’](1 Corinteni 15:56)[/simple_tooltip]. Apostolul Pavel explică acest lucru în Romani 7: „…păcatul nu l-am cunoscut decât prin lege. Fiindcă nu aș fi cunoscut pofta, dacă legea nu ar fi spus: ‘Să nu poftești.’ Dar păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte; fiindcă fără lege păcatul era mort.” (Romani 7:7-8). Deci, legea nu oprește păcatul. Ea ațâță păcatul și produce „tot felul de pofte”! Înclinația noastră umană spre păcat crește atunci când este dată o lege.

Pavel continuă, spunând: „Iar eu odinioară eram viu fără lege; dar când a venit porunca, păcatul a trăit din nou iar eu am murit. Și porunca, cea pentru viață, eu am aflat-o ca fiind pentru moarte.” (Romani 7:9-10). Conform lui Pavel, când este introdusă legea, are loc o TREZIRE A PĂCATULUI! Și aceasta nu e tot. Pe lângă faptul că trezește păcatul, legea de asemenea omoară și aduce moartea!

De aceea aduce dușmanul încontinuu acuzații împotriva ta folosind glasul legalismului. El folosește legea și poruncile pentru a-ți evidenția greșelile, pentru a pune în lumina reflectoarelor faptul că acțiunile tale te-au descalificat de la părtășia cu Dumnezeu și pentru a sublinia în mod constant faptul că nu meriți acceptarea, dragostea și binecuvântările Lui! Dușmanul folosește legea pentru a aduna cât mai multă condamnare împotriva ta și pentru a-ți da sentimentul de vină și depărtare de Dumnezeu. Acesta știe că cu cât simți mai multă condamnare și vină, cu atât ești mai preponderent spre a te simți despărțit de Dumnezeu și a continua în acel păcat.

Împlinirea Vechiului Legământ

Pe cruce Mântuitorul fără păcat a îndeplinit toate cerințele drepte ale legii. Vechiul legământ care a fost tratat atât de sărăcăcios de copiii lui Israel a putut fi încheiat acum satisfăcător. Astfel, cu suflarea Sa finală, Iisus a declarat: „S-a terminat” (Ioan 19:30). Vechiul legământ a început când Moise a primit legea; și s-a încheiat când Hristos a împlinit-o.

Căci Hristos este sfârșitul Legii [limita la care încetează să mai fie, căci Legea duce la Cel care este împlinirea tipurilor sale, iar în El se împlinește scopul pe care a fost conceput să-l îndeplinească. Adică, scopul Legii este îndeplinit în El] ca mijloc de neprihănire (relație corectă cu Dumnezeu) pentru toți cei care au încredere și aderă la El și se bazează pe El. (Romani 10:4, [simple_tooltip content=’4 For Christ is the end of the Law (the limit at which it ceases to be, for the Law leads up to Him Who is the fulfillment of its types, and in Him the purpose which it was designed to accomplish is fulfilled. That is, the purpose of the Law is fulfilled in Him) as the means of righteousness (right relationship to God) for everyone who trusts in and adheres to and relies on Him.’]AMPC[/simple_tooltip])

Este foarte important și vital ca tu să cunoști faptul că te afli sub noul legământ al favorului nemeritat al lui Dumnezeu și nu te mai afli sub lege. Mulți creștini buni, sinceri și bine intenționați  de astăzi sunt doborâți de lipsa de cunoaștere al noului legământ și a tuturor beneficiilor pe care Iisus le-a câștigat pentru ei pe cruce.

Binecuvântează pe Domnul, sufletul meu și tot ce este înăuntrul meu, să binecuvânteze numele Lui sfânt. Binecuvântează pe Domnul, sufletul meu, și nu uita niciunul din beneficiile lui: El, care iartă toate nelegiuirile tale, care vindecă toate bolile tale, care îți răscumpără viața de la groapă, care te încoronează cu bunătate iubitoare și îndurări blânde, care îți satură gura cu bunătăți; așa că tinerețea ta este înnoită precum a acvilei. (Psalm 103:1-5)

Aceasta este inima lui Dumnezeu. El vrea să-ți amintești toate beneficiile pe care Iisus le-a câștigat pentru tine prin sângele Lui! Inima Lui vrea să te vadă bucurându-te de fiecare beneficiu în parte, de fiecare binecuvântare în parte și de fiecare favor în parte care vine de la El prin noul legământ al harului Său. Iertarea de păcate este a ta. Sănătatea este a ta. Protecția divină este a ta. Favorul este al tău. Lucrurile bune și reînnoirea tinereții sunt ale tale! Toate acestea sunt daruri scumpe din partea Domnului pentru tine și Îi face o bucurie de negrăit când vede că te bucuri de aceste daruri și reușești în viață. Dar lipsa de cunoștință cu privire la ceea ce Iisus a împlinit la cruce a furat multor creștini privilegiul de a se bucura de aceste daruri și beneficii bune.

Alte Beneficii Ale Noului Legământ

• Este un legământ al harului

În vechiul legământ bazat pe lege, culegeai ceea ce semănai, dar în noul legământ noi secerăm ceea ce a semănat Hristos. În vechiul, făceai pentru a obține, dar în noul avem pentru că Hristos a făcut totul. Acesta este harul și harul declară că totul este un dar. Fiecare binecuvântare spirituală este a noastră în Iisus Hristos [simple_tooltip content=’Binecuvântat fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Hristos;’](Efeseni 1:3)[/simple_tooltip].

• Este un legământ al odihnei

Sub vechiul legământ era fă, fă, fă; dar în noul legământ este făcut, făcut, făcut. Credința este o odihnă, nu o muncă. Numai atunci când ne odihnim în lucrarea terminată de la cruce, Dumnezeu poate începe lucrarea Lui bună în noi. Și pe măsură ce harul Lui abundă, lucrările bune abundă și ele [simple_tooltip content=’Şi Dumnezeu poate să facă să prisosească orice har către voi, pentru ca, având întotdeauna toată îndestularea în orice, să prisosiţi în orice lucrare bună,’](2 Corinteni 9:8)[/simple_tooltip]. Faptele bune nu produc credința, dar credința produce fapte bune.

Vechiul legământ s-a caracterizat printr-un efort continuu în urmărirea cerințelor sfinte care nu au putut fi niciodată îndeplinite, dar noul legământ este caracterizat prin odihna și pacea în Duhul Sfânt. Lucrează pentru a intra în odihna Lui [simple_tooltip content=’Să ne străduim deci să intrăm în odihna aceea, pentru ca nimeni să nu cadă după acelaşi exemplu de neascultare.’](Evrei 4:11)[/simple_tooltip].

• Este un legământ al unei vieți noi

Propovăduirea legământului vechi îți va întări inima față de bunătatea lui Dumnezeu [simple_tooltip content=’Dar gândurile lor au fost împietrite, pentru că, până astăzi, la citirea vechiului legământ, acelaşi văl rămâne neridicat, pentru că el este desfiinţat în Hristos;’](2 Corinteni 3:14)[/simple_tooltip]. Dar propovăduirea legământului nou îndepărtează vălul și dezvăluie gloria Domnului. Pe măsură ce Îl vezi, devii ca El, transformat de Duhul Sfânt [simple_tooltip content=’Iar noi toţi, privind ca într-o oglindă, cu faţa descoperită, gloria Domnului, suntem transformaţi în acelaşi chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului.’](2 Corinteni 3:18)[/simple_tooltip].

Sub legământul cel vechi, cel mai bun lucru la care puteai spera era îmbunătățirea de sine care nu dura niciodată. Dar, în noul legământ, tu devii nou [simple_tooltip content=’Încât, dacă este cineva în Hristos, este o creaţie nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.’](2 Corinteni 5:17)[/simple_tooltip] – o persoană cu totul nouă, cu o inimă nouă și cu un duh nou. Născut din Duh, tu nu mai ești prizonierul păcatului, ci co-moștenitor cu Hristos.

• Este un legământ al unirii

În vechiul legământ, Dumnezeu locuia într-un templu în care nu puteai intra niciodată, dar în noul legământ tu ești templul Duhului Sfânt [simple_tooltip content=’Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?’](1 Corinteni 3:16)[/simple_tooltip]. Tu ești una cu Domnul, și așa cum este El – sfânt, neprihănit, desăvârșit pentru totdeauna – tot așa ești și tu în această lume [simple_tooltip content=’În aceasta s-a împlinit dragostea cu noi, ca să avem îndrăzneală în ziua judecăţii, pentru că, aşa cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta.’](1 Ioan 4:17)[/simple_tooltip].

Tu nu ai nevoie de mai multă credință, mai multă ungere sau mai mult din Dumnezeu. Aceasta este o gândire a vechiului legământ. Tu ești complet în Hristos [simple_tooltip content=’şi voi sunteţi împliniţi în El, care este Capul oricărei stăpâniri şi autorităţi,’](Coloseni 2:10)[/simple_tooltip]. În noul legământ creșterea se întâmplă pe măsură ce recunoaștem fiecare lucru bun care este deja al nostru în Hristos [simple_tooltip content=’Astfel încât părtăşia credinţei tale să devină lucrătoare prin recunoaşterea oricărui lucru bun care este în voi, în Hristos Iisus.’](Filimon 1:6, BTF)[/simple_tooltip].

• Este un legământ pe care nu îl poți încălca niciodată

Vechiul legământ a fost subscris de promisiunile noastre fragile către Dumnezeu, dar noul legământ se bazează pe „promisiunile mai bune” ale lui Dumnezeu Însuși [simple_tooltip content=’dar acum a obţinut o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât este şi mijlocitor al unui legământ mai bun, care este întemeiat pe promisiuni mai bune.’](Evrei 8:6)[/simple_tooltip]. În vechiul legământ, tu Îl iubeai pe Dumnezeu și îi iertai pe ceilalți pentru că ți-a fost poruncit; dar în noul legământ, tu iubești și ierți pentru că El te-a iubit întâi și te-a iertat.

Vechiul legământ a fost între Dumnezeu și Israel, dar noul legământ este între Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul. Dumnezeu ține ambele capete ale acestui aranjament, jură pe El Însuși și ne dă Duhul Său ca și garanție a ceea ce urmează [simple_tooltip content=’care ne-a şi pecetluit şi a pus arvuna Duhului în inimile noastre.’](2 Corinteni 1:22)[/simple_tooltip].

Sub vechiul legământ, erai binecuvântat dacă ascultai, dar sub noul ești binecuvântat pentru că Hristos a ascultat. Mântuirea ta este veșnic sigură, deoarece Iisus este Cel care te salvează și te păstrează.

Ceea ce avem nevoie astăzi nu sunt mai multe legi care să-i guverneze pe credincioși. Ceea ce avem noi nevoie este o revelație și o apreciere mai mare a lui Iisus și a tot ceea ce a făcut El pentru noi! În Osea 4:6, Dumnezeu spune: “Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere…” Nu te număra printre acești oameni. În schimb, fii persoana care sunt plină de cunoașterea lui Iisus, a persoanei Lui, a dragostei Lui și a lucrării Lui terminate. Nu permite ignoranței să te mai fure. Află tot ce este de aflat cu privire la drepturile pe care le ai astăzi în Hristos prin legământ!